Energie, vibrații, medicină cuantică

„Aura îți este cam palidă. Chakrele nu sunt aliniate, iar energiile negative ți-au ascuns sinele divin. Nici configurația astrologică nu e prea bună, iar chimicalele pe care le-ai folosit ți-au scăzut vibrația. Nici cu viețile anterioare nu stai prea bine. Nici o problemă însa, vom debloca energia, vom restabili armonia corpului tău energetic și îți vom ridica vibrația din nou. În curand vei atrage doar lucruri pozitive în viața ta.” Dacă ai ajuns în vreun cabinet de „terapie” unde cel deghizat în terapeut îți vorbește astfel de non-sensuri, cu afectarea celui care stăpânește situația, primul și singurul lucru pe care trebuie să îl faci, este să pleci cât mai repede de acolo. Tocmai ai dat de un „guru” tămăduitor, dintre aceia pe care dacă îi iei la bani mărunți despre prostiile pe care le vând suferinzilor (pe bani serioși, să ne înțelegem!), ori îți vor spune că ceea ce fac ei este o altfel de știință, ori îți vor spune că, chiar și știința le confirmă terapiile, iar tu nu esti suficient de deschis și de evoluat spiritual. Ba chiar ești și ignorant, pentru că cercetătorii ruși au confirmat demult lucrurile astea. Firește, știința reală nu confirmă astfel de aiureli. Ba dimpotrivă, odată ce te căznești să întelegi cam cum functionează știința și care sunt reperele ei, atunci o adevărată iluminare se va revarsa asupra ta. Nici un escroc nu te poate prinde în plasa lui. Ba chiar vei deveni extrem de neplăcut pentru ei, întrebările tale fiind foarte incomode.

Lupta împotriva ignoranței trebuie să fie asiduă, prin mijloacele autoeducării, informării și înțelegerii fenomenelor. Cu fiecare dintre noi. În caz contrar, somnul rațiunii va naște ..bioenergie, radiestezie, noua medicina germana, homeopatie etc.

O noțiune cheie asupra căreia trebuie să ne lămurim este aceea de energie. Este atât de abuzat acest cuvant, încât nu mai întelegi nimic din el.

Deși este dificil de a-i da o definiție completă și unanimă putem stabili câteva criterii esențiale. Energia poate crea lucru mecanic, poate face ca ceva să se miște, să se deplaseze. Se măsoară în Jouli, calorii, electroni volti etc și face ca un sistem fizic să treacă dintr-o stare într-alta. Energia este o proprietate intriseca a „substanței lumii”, fie că e vorba de „corporalitatea materiei”, fie că e vorba despre „subtilitatea” câmpurilor.  Energia poate avea multe forme și se poate transforma dintr-una într-alta. De pildă, energia potențială ce corespunde căderii unui corp cu masa de 1 kg pe o distantă de o sută de metri va încălzi o cantitate de 236 de grame de apă cu 1 grad Celsius. Sau poate fi transformată în energie electrică cu o putere de 1kilowatt timp de o secundă. Pe lângă transformarea dintr-o formă într-alta de energie, mai exista un fapt fundamental, fără de care universul nostru nu ar arăta așa cum este și probabil că nu ar fi putut permite o asemenea complexitate. Este vorba de proprietatea de conservare a energiei.

Energia poate fi cinetică (a unui corp în mișcare), termică (proprietate macroscopică care fiind privită în universul microfizicii se traduce prin mișcarea intensă a electronilor, atomilor și moleculelor, deci tot o energie cinetică), electrică (datorată câmpurilor electrice), magnetică (datorată câmpurilor magnetice), radiantă (datorată câmpurilor electromagnetice- aici intră si lumina-). Exista energie de ionizare necesară îndepărtării electronilor din atom, această energie fiind de natura electromagnetică. Există apoi energia nucleară provenită din mecanismului de legatură dintre nucleoni, asigurat de forța nucleara tare. Înăuntrul nucleului atomic, nucleonii (protonii si neutronii) au o masă mai mică împreună, decât dacă s-ar găsi într-o stare separată. Diferența de masă (“defectul de masă” cum spun fizicienii), constă în interacția dintre constituenții ce alcătuiesc energia de legatură. Este de remarcat faptul că la nivelul nucleului această energie este de câtiva MeV[1] (megaelectron-volt) în comparație cu masa unui proton să zicem, care este de 931 MeV; însă atunci când pătrundem și mai profund înăuntrul materiei, constatam o inversiune; și anume aproape toata energia protonului constă în energia de legătura dintre cei trei cuarci ce il constituie! Practic, masa/energia de 931 de MeV este formata din trei quarci, fiecare având 5,5, respectiv 10 MeV, restul pana 931 MeV este distribuită în energia de legatură dintre ei, aceasta fiind de peste 40 de ori mai mare decat energia celor trei constituenti la un loc.

Materia, prin însăși existența ei este o formă de energie[2]; exemplul cel mai grăitor de tranformare completă a masei în energie fiind așa numitul proces de anihilare: un electron și un positron[3] (sau orice altă pereche de tip materie-antimaterie) se convertesc în radiație electromagnetică, adică în fotoni. Trebuie precizat aici faptul că “energia pura” în care s-au convertit particula și antiparticula sunt niște “obiecte” foarte precise ce posedă lungime de undă, impuls, spin, frecvență, moment cinetic ce pot fi masurate cu precizie. În nici un caz nu este vorba despre vreo energie cu caracter supranatural. De asemenea, materia nu este doar energie, ea posedând multe alte proprietăți (sarcină electrică, moment cinetic, moment magnetic, număr de paritate, număr barionic etc)

În procesele viului, energia se întâlnește în foarte multe fenomene complexe. De la asigurarea homeostaziei până la eforturile de anduranță. Nutrienții ce aduc energie corpului sunt carbohidrații, proteinele și grasimile. Primii sunt metabolizați în glucoză pentru energie imediată (surplusul fiind stocat sub formă de glicogen pentru necesități de durată lungă și pentru funcționarea creierului), cei din a doua categorie sunt folositi pentru reconstructia celulelor, țesuturilor și organelor(excesul se convertește în grăsimi și depozitat), iar ultima categorie este cea mai profitabila din punct de vedere caloric.

Toate sunt bune și frumoase în cea mai bună dintre lumile posibile, atunci când omul (fizician sau nefizician) contemplă minunata alcătuire a lumii, întrebându-se cum sunt toate acestea posibile, cum lumea este rațional alcătuită și, cum spunea Einstein, cât de neînțeles este faptul că noi înțelegem lumea. Dar, ca într-un sistem termodinamic lăsat de capul lui, fără o acțiune constantă și directă asupra cunoașterii (introducând energie pentru a susține “homeostazia intelectuală”) apare un amestec de cunoștiințe neîntelese, termeni prost utilizați și deturnări de-a dreptul păcătoase[4]. Ezoteriști și vindecători, escroci cu sau fără cabinete, “terapeuți alternativi” confundă cautarea lor pe google cu o diplomă în stiințele reale.  Pentru ei, energiile nu sunt ceea ce știm cu toții din liceu că sunt, ci un fel de fluide, strălucitoare dacă se poate, care “vindecă” sau, dimpotrivă fac rău. Acest tip de viziune, este de fapt o imagine pentru noțiunea de substanță, și nu pentru ideea de energie! De fapt, energia reală din fizică este mult mai “subtilă” decât energia ezoteristilor. Energiile acestea misticoide, se “blochează” și trebuiesc deblocate, sunt “pozitive” sau “negative” și contaminează totul in jur. Aceste “energii” pozitive pot să “atragă abundență, bunăstare, sănătate etc”. Există chiar și “atacuri energetice”, înfățișând un univers creat după chipul și asemănarea obsesiilor umane. Ceea ce este straniu, este că toate aceste energii nu pot fi măsurate cu nimic și nu produc nici un lucru mecanic vizibil sau o transformare termică sau orice altă modificare într-un sistem. Parcă nici nu ar fi. Parcă nici nu ar interacționa cu lumea aceasta. Privilegiați sunt doar bioenergeticienii, terapeuții reiki, radiesteziștii, terapeuții cu cristale[5] etc. Dacă v-ati gândit cumva la fotografia Kirilian și alte astfel de tehnici de “vizualizare” a corpurilor energetice, ale aurei sau ale chakrelor, puteți să vă liniștiți: sunt escrocherii. O fotografie kirilian nu are legatură cu vreun câmp energetic al organismelor vii sau vreo aură (mistică sau nemistică). Pentru fotografia Kirilian organismele vii sunt poziționate într-un câmp de înaltă frecvență realizându-se o descarcare coronă. Imaginea spectaculoasă care apare pe placa fotografică se datorează tensiunii aplicate și nu obiectului aflat în apropiere. Imagini la fel de spectaculoase vor apărea și dacă vom face o fotografie Kirilian unui bocanc să zicem, sau unui ciocan. Ceea ce se înregistrează se datorează fenomenelor naturale, precum presiunea, mediul electric, umiditatea sau temperatura. Modificări ale acestor parametrii vor duce la „aure” diferite. În plus, atunci când aceste fotografii sunt făcute in vid (adică nu există nici un fel de gaz care poate fi ionizat printr-o descărcare puternică), nu apare nici un fel de “câmp energetic”. Dacă acea aură ar fi intrisecă corpului/obiectului investigat, ea nu ar trebui să dispară prin introducerea într-o incintă vidată, nu?

Merita amintit și experimentul lui Emily Rosa, o puștoaica de vreo 10 ani, ce a pus la cale un experiment, asistată firește, ce i-a asigurat un articol în revistele de specialitate din medicină (din categoria acelora luate la puricat extrem de riguros). Ea a invitat pretinși vindecători cu “atingere terapeutică”, dintre cei care pretindeau că au bioenergie în maini și vindecă, de fapt, neatingând nimic. Au raspuns invitației vreo 20, toți cu cabinete de terapie, toți pretinzând că au vindecat și cancerul. Au fost puși să își introducă fiecare mână prin câte un orificiu al unui paravan opac și să simtă dacă deasupra uneia se află sau nu mâna lui Emily. Un vindecator căruia îi ies energii vindecatoare din mână ar trebui să perceapă lucrurile astea, nu? Ei bine, surpriză, respectivii nu au nimerit nici macar 50 %, adica simpla ghiceală.

Deturnarea cuvântului „energie” merge mână în mână cu un alt cuvânt iubit in mediile new-age, și anume cu „vibrații”. Prin diverse „terapii” ți se modifică „vibrația”; există chiar și aparate menite să îți modifice vibrația, să îți schimbe destinul, să iti atragă în viață doar evenimente fericite. Personal nu am înteles ce anume se „ridică”? Frecvența atomilor și moleculelor din corp (care sunt de multe feluri), frecvența curentului din creier, frecvența bătăilor inimii, frecvența lichidului cefalo-rahidian, frecvența respiratorie, frecvența luminii pe care o percepe ochiul nostru, frecvența acustica? Adevărul este că multe lucruri oscilează în noi și din complexul de sisteme ale corpului nostru, fiecare părticică vibrează în ritmul propriu. “Vibrația personală” este o aiureală, iar chestia cu ridicarea ei te lasă perplex: dacă crești frecvența luminii rosii, prin adaos de energie, ea se va transforma în lumina galbenă, apoi în lumină verde, și tot așa până la lumina violetă din spectrul vizibil. Dacă “ridicăm” și mai mult frecvența găsim spectrul razelor X, care sunt dăunatoare pentru noi[6], și cu cât creștem mai mult cu atât ne prăjim mai tare (cazul radiațiilor gamma, care sunt radiații nucleare). Deci vibrațiile corpului e bine să rămână așa cum sunt ele.

Pentru o confuzie și mai mare, ezoteristul abuzează de cuvântul „cuantic”. Firește, habar nu are ce este funcția de undă, de ce formalismul ondulatoriu este similar cu mecanica matricială, ce sunt relațiile de nedeterminare ori ce înseamnă noțiunea de superpoziție. Important este că totul este cuantic la acești escroci fără bune intentii: vindecările sunt cuantice, schimbările sunt cuantice, mistica este cuantică, limbajul este cuantic (ce o fi așa de cuantic la limbaj eu unul nu m-am prins). Există chiar și “alternativa cuantică de îmbătrânire” a lui Deepak Chopra (un alt escroc îmbogățit) și se vorbește despre “medicina cuantică” (bineînțeles e vorba aici de rei ki si alte prostii și nicidecum, să zicem, de rezonanța magnetică nucleară).

Dacă erorile abundente într-o discuție în tramvai sau la cârciuma din spatele blocului sunt de înteles, ceea ce este revoltator e pactul facut de unii medici cu pseudostiinta. Fireste, nu e vorba de toți, și sperăm că nu e vorba nici de o majoritate.  În cazul lor celor ce au facut compromisul, nu este vorba de analfabetism stiintific (tot mai prezent din pacate chiar și la cei cu două–trei diplome, care poate au citit toată opera lui Garcia Marquez, însă nu știu ce este acela numărul pi), ci de un compromis cu efecte grave. Farmacistii cunosc foarte bine chimia pentru a știi că homeopatia este apă de ploaie, iar medicii au suficiente cunoștiinte pentru a înțelege ceea ce se publică în jurnalele medicale specializate, ceea ce este dovedit clinic.

În vechea Indie, pe traseul desăvârșirii umane se întâlneau obligatoriu discernământul (viveka) și studiul. Curiozitatea și arta de a pune întrebări sunt intriseci ființei umane, iar omul este om, atâta timp cât caută să se depășească pe sine însuși, atâta timp cât caută să înțeleagă din ce în ce mai mult și mai bine. Cât timp este în același timp deschis către noutate, dar și posedă un scepticism sănătos (chiar la propria cunoaștere și poate mai ales la ea!), e de bine. Cât timp are această neliniște a înțelegerii, e de bine.

 

[1] Vezi aici curba energiilor de legatură a nucleelor, fierul fiind elementul cu cea mai mare energie de legatură pe nucleon: http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/nucene/nucbin.html#c2

[2] http://stanford.library.usyd.edu.au/archives/spr2004/entries/equivME/

[3] Pozitronul este un „antielectron”, prezis teoretic de Dirac când incerca să unifice mecanica cuantică cu relativitatea restransă, găsind în ecuațiile sale soluții pentru un nou tip de particulă (pozitronul). Soluțiile erau privite ca simple ciudățenii fără vreun corespondent real. Astăzi știm cu certitudine că există zeci de particule de acest fel (numite generic antimaterie), iar medicina nucleară s-a folosit de aceste informații creând un nou tip de imagistică tomografică, precum și terapia cu emisie de pozitroni. Atât spațiul curb einsteinian, cât și descoperirea antimateriei au fost realizate pe considerente pur teoretice.

[4] „Păcat” înseamnă a rata ținta.

[5] Cristalele nu emit singure nici o energie. Dacă ar face-o ar trebui să își modifice masa. Putem vorbi doar de efectul piezo-electric, unde presiunea mecanică se transformă în semnal electric, însă nu de astfel de energie este cazul în „terapia cu pietre”. Există un caz în care pietrele ar emite energie, acela în care ar contine material radioactiv!

[6] Energia de legatură intermoleculară a țesuturilor noastre este de ordinul electron-voltilor. În momentul în care electronii de raze X, (ce posedă energii de ordinul miilor de electroni-volti) interacționează cu materia biologica ei își vor distribui energia în fiecare ciocnire individuală până când va fi absorbit în mediu. Aproximativ, un electron de raze X va distruge cam 1000 de legături intermoleculare până își cedează întreaga energie. În cazul radiațiilor gamma, energia lor este de ordinul megaelectron-volților, adică de o mie de ori mai puternice decat razele X!