Ramasitele mentale ale cultului traditiei vor sustine intotdeauna cu tarie ca o disciplina precum yoga nu se poate invata din carti, ci numai dintr-un fel de initiere directa de la un maestru autentic. Ca si cum un duh invizibil se transmite de la o generatie la alta. Discutabil este si ceea ce inseamna “initiere” si “maestru” si “autentic”. De mare folos este un indrumator care prin exemplul sau si prin experienta sa il poate scuti pe debutant de multa pierdere de timp. De asemenea, de pilda daca ne gandim la faptul ca “asana” (insuficient talmacita ca postura corporala) care inseamna o atitudine interioara cu expresie corporala la care ajunge practicianul asumand respectiva postura (partea vizibila a procedeului), exemplul celui ce stapaneste bine acest mecanism poate fi de un real folos. Practicianul parcurge un fel de drum invers, dinspre vizibilul posturii spre invizibilul atitudinii. De asemenea, talentul pedagogic al mentorului il poate dezmorti pe debutantul plictisit, il poate stimula in momentele de motaiala suficienta, sau il poate linisti in perioadele de surescitare fara discernamant. Toate astea fac parte dintr-o veghere calda si preocupata a celui experimentat si receptivitatea invatacelului. Continue reading “Ghidul cartilor de yoga”