Sunt reale chakras-urile?

În măsura în care practicianul de yoga caută și altceva decât să își întindă oasele pe izopren, se va întâlni mai devreme sau mai târziu cu o problemă esențială a demersului yoghic: problema realității, o tensiune existențială mereu prezentă, o rană vie ce 1-muladharaîl scoate din propria micime interioară, o viziune despre lume. În mod particular, se va confrunta și cu tematica chakras-urilor, un subiect extrem de stufos, pentru a cărui înțelegere corectă este nevoie de cunoașterea unui întreg complex de cunoștiințe metafizice, înțelegerea noțiunii de niveluri de realitate, precum și familiarizarea cu spațiul tantric[1] al yogăi. Continue reading “Sunt reale chakras-urile?”

Yoga și beneficiile ei

În măsura în care acest titlu v-a sedus atenția în mod plăcut sunteți avertizați din start că veți fi dezamăgiți. Citiți mai departe doar dacă suportați o reconsiderare a ceea ce se vântură prin cotloanele internetului, prin paginile cărților de calitate îndoielnică și a sălilor de yoga în care ceea ce lipsește cu desăvârșire este tocmai yoga.

Cu ocazia zilei internaționale a yogăi în 2015, într-un scurt dar concis comunicat de presă, profesorul Mario Sorin Vasilescu atrăgea atenția asupra a două lucruri: „ Pericolul cel mai mare nu stă atât în devianți, ci în însăși masa practicienilor, care de foarte multe ori caută în Yoga un refugiu, își crează o proprie falsă realitate, mult mai periculoasăMario MOieciu decat cea de care sunt nemultumiți” și „Da, există 300 de milioane de practicieni, dar doar vreo câteva sute de yoghini in lume! De ce și de unde această diferență imensă? Practicianul face Yoga, ca și cum ar fabrica-o. Yoghinul se lasă făcut de Yoga, adică de viață, de Realitatea vie cu care te confrunți dincolo de toate fricile generate de Neștiut”[1]. Continue reading “Yoga și beneficiile ei”

Trezirea matinala

Suntem bombardati cu tot felul de sugestii privind intarirea sistemului imunitar: de la ciuperci minune venite din Himalaya pana la retete autohtone Mongakucare mai de care mai laudaroase. Nu lipsesc nici medicamentele clasice, nici infuzia suprasaturata de verzituri naturiste, nici chiar pilulele homeopate de zahar chior cu pretentii terapeutice. Mai pe scurt, bani aruncati aiurea, intr-o industrie gigantica ce profita de pe urma celor slabiti trupeste. De altfel, cei ce se ocupa cu imonologia stiu foarte bine ca sistemul imunitar reprezinta o structura extrem de complexa, prea putin inteleasa. Un medic specialist in domeniu chiar spunea ca a te juca cu imunitatea este ca si cum te-ai juca cu centrala de la Cernavoda. Continue reading “Trezirea matinala”

Despre timp (2)

  • Către o perspectivă interioară

„Tu nu precezi timpul în timp. Altfel  nu ai fi precedat toate timpurile. Dar eşti, din înălţimea eternităţii Tale, totdeauna prezente, înaintea oricărui trecut şi domini tot  viitorul  fiindcă  este  viitor  şi  că,  abia  împlinit,  el  va  fi  trecut,  în  timp  ce  Tu rămâi  acelaşi şi că anii tăi nu vor trece.  Anii Tăi nici nu se duc, nici nu  vin.  Dar ai noştri  se duc  şi  vin,  pentru  ca să vie  toate  lucrurile.In  nici  un  timp  Tu  nu  ai  rămas  fără  să  faci  nimic,  fiindcă  Tu  ai  creat  fiinţele însele şi nici un timp nu-Ti este co-etern, ca şi Tine, fiindcă Tu rămâi în permanenţă. Şi  dacă  timpul  ar  rămâne  şi  el,  nu  ar  fi  timp.  Ce  este  într-adevăr  timpul?  Cine !-ar  putea  explica  uşor,  pe  scurt?  Cine  l-ar  putea  cuprinde  în  gândire  şi  să  se exprime  desmountainpre el  în  cuvinte? Ce  noţiune  este însă  mai  familiară,  mai  cunoscută când  vorbim despre ea,  decât timpul?  (Fiindcă dacă vorbim  despre  el, înţelegem şi  tot aşa când  auzim pe un altul  vorbind despre  el.) Ce  este,  deci,  timpul?  Dacă nimeni  nu  mă întreabă,  o  ştiu.  Dacă  sunt  întrebat  şi  caut  s-o  explic,  nu  o  ştiu. Afirm totuşi,  şi  o cred, că dacă nimic  n-ar trece,  nu  ar  fi  timp trecut; dacă nimic nu  s-ar întâmpla,  nu  ar  fi  viitor şi  dacă nimic  nu  ar  fi,  nu  ar fi prezent.  Care  sunt deci  aceste  două  timpuri,  fiindcă  trecutul  nu  mai  este  şi  viitorul  nu  este?  Cât despre  prezent,  dacă  el  ar  fi  întotdeauna  prezent,  nu  ar  mai  fi  timp,  ar  fi  o eternitate. Deci, dacă prezentul pentru a fi, trebuie să treacă în trecut, cum putem noi  să spunem că el este  acesta, care  nu poate  să  fie  decât încetând să fie, fiindcă astfel  nu  putem  spune  că  este  timp  decât  fiindcă  tinde  să  nu  fie.

Sf. Augustin- Confesiuni”

Continue reading “Despre timp (2)”

Despre timp (1)

“De unde vine timpul ?

poza timp1.JPGDasein-ul(adică omul) care îşi face calcule

în privinţa timpului şi care trăieşte cu ceasul în mînă, tocmai acest Dasein ce supune timpul calculului spune întruna: “n-am timp”. Oare nu se trădează el pe sine prin ceea ce face cu timpul, în măsura în care chiar el însuşi este timpul ? Să pierzi timpul şi pentru asta să-ţi procuri ceasul ! Nu răzbate aici toată stranietatea Dasein-ului?

M. Heidegger

Continue reading “Despre timp (1)”

Opoziție, complementaritate, unitate

Wolfang Pauli, un fizician pe cât de riguros și sceptic până în ultimele detalii în analiza științificăsarut1912, pe atât de deschis către zona ființei ce scapă demersului rațional, sesiza două tendințe înrădăcinate adânc în gândirea occidentală: două extreme contradictorii, însămânțate profund în conștiința occidentalului, două limite separate și opuse în mod fundamental. O viziune științifică, pozitivistă, ce propune o lume materială formată din obiecte, în care chiar și subiectul cunoscător este aproape redus la statutul de obiect. Pe de altă parte, într-o viziune idealistă, la capătul experiențelor mistice, sufletul se detașează complet de materie pentru a se uni (sau reîntoarce) la însuși Dumnezeu. Continue reading “Opoziție, complementaritate, unitate”

O căutare esențială. Întrebându-l pe Întrebator

 

„Cine sunt dincolo de corpul meu bolnav ori sanatos. Cine sunt dincolo de reacțiile, emoțiile și isteriile mele. Cine sunt dincolo de tumultul sentimentelor, fie lăudabile ori vinovate, timide sau copleșitoare, otrăvite sau tandre. Cine sunt în adâncurile mele, dincolo de vânturile și valurile gândurilor sau de ghiveciul ideilor.Întrebator, Mario Sorin Vasilescu

Ființa e corabia navigând pe mări interioare și exterioare. Dar cine alege ținta, cine stabilește itinerariul? Și, mai ales, cine îl parcurge? Prinsă sau prins în aparentul haos al bazarului tău de dorințe și restricții; zvârlită de colo-colo de înfruntarea gândului cu simțămintele, țintuit(ă) de prejudecăți și mânat(ă) de părerea altuia, n-ai nici o șansă să fii TU cu adevarat. Și nici să-ți îndeplinești visurile. Dacă rămâi așa…”. Continue reading “O căutare esențială. Întrebându-l pe Întrebator”

Despre o eroare foarte populară în mediile spirituale. Problema observatorului în mecanica cuantică

Hyakujo și Baso se plimbau când un card de rațe ieșite dintr-un tufiș și-a luat zborul, măcăind. Privindu-le zburând spre orizont, Baso a întrebat:

„Unde sunt ele acum?”

Hyakujo a răspuns cu gravitate:ducks

„Au dispărut.”

Atunci Baso l-a apucat pe Hyakujo de nas și i l-a răsucit cu atâta putere, încât acesta a urlat de durere.

„Au disparut?”, l-a ironizat Baso. Continue reading “Despre o eroare foarte populară în mediile spirituale. Problema observatorului în mecanica cuantică”

Despre maeștri și discipoli

« Priveşte-te. Dacă vezi vreo schimbare în tine, dacă constaţi în tine însuţi vreo dezvoltare, înseamnă că ai găsit omul potrivit. El poate fi frumos sau urât, agreabil sau dezagreabil, el poate să te flateze sau să te certe; nimic din astea nu contează cu excepţia unicului fapt crucial: acela al evoluţiei tale interioare. Dacă nu te-ai dezvoltat, ei bine, el poate fi prietenul tău, dar nu gurul tău » 
Nisargadatta Maharaj

O vorbă de duh de sorginte orientală spune că aceeași conștiință se găsește în discipolul care pune întrebarea, cât și în maestrul care dă răspunsul. Dintr-o unitate primordială, destinul devine instrumentul unei fraze rostite de spirit către sine însusi. Poate că doar neputința noastră de a sesiza simultaneitatea spiritului în experiențele pe care le întrupează, cât și cea a timpmaestri si discipoliurilor dispuse într-o liniaritate naturalistă cu care suntem obișnuiți, ne face să împărțim încă o dată lumea în maeștri și discipoli, în țel și parcurs, în realizare și devenire. Trăind în lumea relativității și a diferențelor, o mică reflexie asupra obișnuințelor pământești poate lumina deopotrivă pretinsele norme ontologice ale relației maestru discipol, cât și realitatea lor. Continue reading “Despre maeștri și discipoli”