În măsura în care practicianul de yoga caută și altceva decât să își întindă oasele pe izopren, se va întâlni mai devreme sau mai târziu cu o problemă esențială a demersului yoghic: problema realității, o tensiune existențială mereu prezentă, o rană vie ce 
îl scoate din propria micime interioară, o viziune despre lume. În mod particular, se va confrunta și cu tematica chakras-urilor, un subiect extrem de stufos, pentru a cărui înțelegere corectă este nevoie de cunoașterea unui întreg complex de cunoștiințe metafizice, înțelegerea noțiunii de niveluri de realitate, precum și familiarizarea cu spațiul tantric[1] al yogăi. Continue reading “Sunt reale chakras-urile?”
Category: discernamant
Yoga și beneficiile ei
În măsura în care acest titlu v-a sedus atenția în mod plăcut sunteți avertizați din start că veți fi dezamăgiți. Citiți mai departe doar dacă suportați o reconsiderare a ceea ce se vântură prin cotloanele internetului, prin paginile cărților de calitate îndoielnică și a sălilor de yoga în care ceea ce lipsește cu desăvârșire este tocmai yoga.
Cu ocazia zilei internaționale a yogăi în 2015, într-un scurt dar concis comunicat de presă, profesorul Mario Sorin Vasilescu atrăgea atenția asupra a două lucruri: „ Pericolul cel mai mare nu stă atât în devianți, ci în însăși masa practicienilor, care de foarte multe ori caută în Yoga un refugiu, își crează o proprie falsă realitate, mult mai periculoasă
decat cea de care sunt nemultumiți” și „Da, există 300 de milioane de practicieni, dar doar vreo câteva sute de yoghini in lume! De ce și de unde această diferență imensă? Practicianul face Yoga, ca și cum ar fabrica-o. Yoghinul se lasă făcut de Yoga, adică de viață, de Realitatea vie cu care te confrunți dincolo de toate fricile generate de Neștiut”[1]. Continue reading “Yoga și beneficiile ei”
Trezirea matinala
Suntem bombardati cu tot felul de sugestii privind intarirea sistemului imunitar: de la ciuperci minune venite din Himalaya pana la retete autohtone 
care mai de care mai laudaroase. Nu lipsesc nici medicamentele clasice, nici infuzia suprasaturata de verzituri naturiste, nici chiar pilulele homeopate de zahar chior cu pretentii terapeutice. Mai pe scurt, bani aruncati aiurea, intr-o industrie gigantica ce profita de pe urma celor slabiti trupeste. De altfel, cei ce se ocupa cu imonologia stiu foarte bine ca sistemul imunitar reprezinta o structura extrem de complexa, prea putin inteleasa. Un medic specialist in domeniu chiar spunea ca a te juca cu imunitatea este ca si cum te-ai juca cu centrala de la Cernavoda. Continue reading “Trezirea matinala”
Despre timp (2)
-
Către o perspectivă interioară
„Tu nu precezi timpul în timp. Altfel nu ai fi precedat toate timpurile. Dar eşti, din înălţimea eternităţii Tale, totdeauna prezente, înaintea oricărui trecut şi domini tot viitorul fiindcă este viitor şi că, abia împlinit, el va fi trecut, în timp ce Tu rămâi acelaşi şi că anii tăi nu vor trece. Anii Tăi nici nu se duc, nici nu vin. Dar ai noştri se duc şi vin, pentru ca să vie toate lucrurile.In nici un timp Tu nu ai rămas fără să faci nimic, fiindcă Tu ai creat fiinţele însele şi nici un timp nu-Ti este co-etern, ca şi Tine, fiindcă Tu rămâi în permanenţă. Şi dacă timpul ar rămâne şi el, nu ar fi timp. Ce este într-adevăr timpul? Cine !-ar putea explica uşor, pe scurt? Cine l-ar putea cuprinde în gândire şi să se exprime des
pre el în cuvinte? Ce noţiune este însă mai familiară, mai cunoscută când vorbim despre ea, decât timpul? (Fiindcă dacă vorbim despre el, înţelegem şi tot aşa când auzim pe un altul vorbind despre el.) Ce este, deci, timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă, o ştiu. Dacă sunt întrebat şi caut s-o explic, nu o ştiu. Afirm totuşi, şi o cred, că dacă nimic n-ar trece, nu ar fi timp trecut; dacă nimic nu s-ar întâmpla, nu ar fi viitor şi dacă nimic nu ar fi, nu ar fi prezent. Care sunt deci aceste două timpuri, fiindcă trecutul nu mai este şi viitorul nu este? Cât despre prezent, dacă el ar fi întotdeauna prezent, nu ar mai fi timp, ar fi o eternitate. Deci, dacă prezentul pentru a fi, trebuie să treacă în trecut, cum putem noi să spunem că el este acesta, care nu poate să fie decât încetând să fie, fiindcă astfel nu putem spune că este timp decât fiindcă tinde să nu fie.
Sf. Augustin- Confesiuni”
Despre timp (1)
“De unde vine timpul ?
Dasein-ul(adică omul) care îşi face calcule
în privinţa timpului şi care trăieşte cu ceasul în mînă, tocmai acest Dasein ce supune timpul calculului spune întruna: “n-am timp”. Oare nu se trădează el pe sine prin ceea ce face cu timpul, în măsura în care chiar el însuşi este timpul ? Să pierzi timpul şi pentru asta să-ţi procuri ceasul ! Nu răzbate aici toată stranietatea Dasein-ului?”
M. Heidegger
Opoziție, complementaritate, unitate
Wolfang Pauli, un fizician pe cât de riguros și sceptic până în ultimele detalii în analiza științifică
, pe atât de deschis către zona ființei ce scapă demersului rațional, sesiza două tendințe înrădăcinate adânc în gândirea occidentală: două extreme contradictorii, însămânțate profund în conștiința occidentalului, două limite separate și opuse în mod fundamental. O viziune științifică, pozitivistă, ce propune o lume materială formată din obiecte, în care chiar și subiectul cunoscător este aproape redus la statutul de obiect. Pe de altă parte, într-o viziune idealistă, la capătul experiențelor mistice, sufletul se detașează complet de materie pentru a se uni (sau reîntoarce) la însuși Dumnezeu. Continue reading “Opoziție, complementaritate, unitate”
O căutare esențială. Întrebându-l pe Întrebator
„Cine sunt dincolo de corpul meu bolnav ori sanatos. Cine sunt dincolo de reacțiile, emoțiile și isteriile mele. Cine sunt dincolo de tumultul sentimentelor, fie lăudabile ori vinovate, timide sau copleșitoare, otrăvite sau tandre. Cine sunt în adâncurile mele, dincolo de vânturile și valurile gândurilor sau de ghiveciul ideilor.
Ființa e corabia navigând pe mări interioare și exterioare. Dar cine alege ținta, cine stabilește itinerariul? Și, mai ales, cine îl parcurge? Prinsă sau prins în aparentul haos al bazarului tău de dorințe și restricții; zvârlită de colo-colo de înfruntarea gândului cu simțămintele, țintuit(ă) de prejudecăți și mânat(ă) de părerea altuia, n-ai nici o șansă să fii TU cu adevarat. Și nici să-ți îndeplinești visurile. Dacă rămâi așa…”. Continue reading “O căutare esențială. Întrebându-l pe Întrebator”
Despre o eroare foarte populară în mediile spirituale. Problema observatorului în mecanica cuantică
Hyakujo și Baso se plimbau când un card de rațe ieșite dintr-un tufiș și-a luat zborul, măcăind. Privindu-le zburând spre orizont, Baso a întrebat:
„Unde sunt ele acum?”
Hyakujo a răspuns cu gravitate:
„Au dispărut.”
Atunci Baso l-a apucat pe Hyakujo de nas și i l-a răsucit cu atâta putere, încât acesta a urlat de durere.
„Au disparut?”, l-a ironizat Baso. Continue reading “Despre o eroare foarte populară în mediile spirituale. Problema observatorului în mecanica cuantică”
Despre maeștri și discipoli
« Priveşte-te. Dacă vezi vreo schimbare în tine, dacă constaţi în tine însuţi vreo dezvoltare, înseamnă că ai găsit omul potrivit. El poate fi frumos sau urât, agreabil sau dezagreabil, el poate să te flateze sau să te certe; nimic din astea nu contează cu excepţia unicului fapt crucial: acela al evoluţiei tale interioare. Dacă nu te-ai dezvoltat, ei bine, el poate fi prietenul tău, dar nu gurul tău »
Nisargadatta Maharaj
O vorbă de duh de sorginte orientală spune că aceeași conștiință se găsește în discipolul care pune întrebarea, cât și în maestrul care dă răspunsul. Dintr-o unitate primordială, destinul devine instrumentul unei fraze rostite de spirit către sine însusi. Poate că doar neputința noastră de a sesiza simultaneitatea spiritului în experiențele pe care le întrupează, cât și cea a timp
urilor dispuse într-o liniaritate naturalistă cu care suntem obișnuiți, ne face să împărțim încă o dată lumea în maeștri și discipoli, în țel și parcurs, în realizare și devenire. Trăind în lumea relativității și a diferențelor, o mică reflexie asupra obișnuințelor pământești poate lumina deopotrivă pretinsele norme ontologice ale relației maestru discipol, cât și realitatea lor. Continue reading “Despre maeștri și discipoli”
