Recunosc. Nu mă pot abţine. Şi împotriva îndemnului lui Krishnamurti de a observa fără a judeca, în astfel de cazuri cred că e mult mai sănătoasă o bombăneală făţisă decât o imaculată indiferenţă. Te poţi întreba metafizic, cum e cu putinţă o asemenea diversitate de inepţii, aberaţii, escrocherii, lipsă de cultură elementară şi bun simţ. Poţi răspunde, de pildă că, în ultimă instanţă, dacă legile Universului permit complexitatea şi diversitatea lumii de la expansiunea Hubble şi constanta de structură fină la molecula ADN şi mielinizarea neuronală, atunci permit şi prostia neţărmurită. Ele vin împreună, ca posibilităţi înfrăţite. Şi nicăieri pe lumea asta nu e mai mare densitatea inepţiilor, decât în mediile spirituale. Aşa zis spirituale. Sau poţi răspunde mai simplu, ca personajul lui Dostoievski din “Însemnări din subterană”, care spunea că “Omul e prost, fenomenal de prost”. Continue reading “De prin bazarul spiritual”