Despre maeștri și discipoli

« Priveşte-te. Dacă vezi vreo schimbare în tine, dacă constaţi în tine însuţi vreo dezvoltare, înseamnă că ai găsit omul potrivit. El poate fi frumos sau urât, agreabil sau dezagreabil, el poate să te flateze sau să te certe; nimic din astea nu contează cu excepţia unicului fapt crucial: acela al evoluţiei tale interioare. Dacă nu te-ai dezvoltat, ei bine, el poate fi prietenul tău, dar nu gurul tău » 
Nisargadatta Maharaj

O vorbă de duh de sorginte orientală spune că aceeași conștiință se găsește în discipolul care pune întrebarea, cât și în maestrul care dă răspunsul. Dintr-o unitate primordială, destinul devine instrumentul unei fraze rostite de spirit către sine însusi. Poate că doar neputința noastră de a sesiza simultaneitatea spiritului în experiențele pe care le întrupează, cât și cea a timpmaestri si discipoliurilor dispuse într-o liniaritate naturalistă cu care suntem obișnuiți, ne face să împărțim încă o dată lumea în maeștri și discipoli, în țel și parcurs, în realizare și devenire. Trăind în lumea relativității și a diferențelor, o mică reflexie asupra obișnuințelor pământești poate lumina deopotrivă pretinsele norme ontologice ale relației maestru discipol, cât și realitatea lor. Continue reading “Despre maeștri și discipoli”