Muntele și cuvântul

 

Dintre toate locurile pe care a umblat omul pe pământ, muntele este, de departe, un tărâm privilegiat. Este departele spre care se îndreaptă montaniarzii, pelerinii sau simplii îndrăzneți, lăsând lumea cunoscută în spate și pătrunzând în neștiutul ființei. Este locul cel mai înalt al lumii nomountains-and-lakes-john-morrisastre, proximitatea lui față de cer asigurându-i în gândirea tradițională statutul de tărâm sfânt. Muntele este locul hiorofaniilor, ținutul unde Moise stă în fața Domnului și primește legile. Schimbarea la față se întâmplă pe Muntele Tabor, episodul mult tălmăcit al paharului pe care Iisus este tentat să îl refuze se întâmplă pe muntele Măslinilor, iar crucificarea are loc tot pe un munte: Golgota, acelați unde a fost creat și îngropat Adam. Tot pe un munte Iisus rostește Fericile și noua lege a iubirii. Continue reading “Muntele și cuvântul”

Altfel despre timp

Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează și devine înfinit de mic, el se transformă în punct și atunci zice: “Acesta este punctul meu de vedere”.

David Hilbert

now-clock_large

Centrul este unul din laitmotivele oricărei spiritualități umane. A fi în centru, a fi într-un spațiu sacru, a fi la verticală, sunt poate tot atâtea imagini ale poziționării în sine, în realitate și în Dumnezeu. A căuta centrul propriei ființe (cu aspectele sale știute și neștiute deopotrivă) și a urmări drumul spre centru cu aceeași privire cu care urmărim centrul însuși, reprezintă condiții indispensabile în autocunoaștere. Continue reading “Altfel despre timp”