Ramasitele mentale ale cultului traditiei vor sustine intotdeauna cu tarie ca o disciplina precum yoga nu se poate invata din carti, ci numai dintr-un fel de initiere directa de la un maestru autentic. Ca si cum un duh invizibil se transmite de la o generatie la alta. Discutabil este si ceea ce inseamna “initiere” si “maestru” si “autentic”. De mare folos este un indrumator care prin exemplul sau si prin experienta sa il poate scuti pe debutant de multa pierdere de timp. De asemenea, de pilda daca ne gandim la faptul ca 
“asana” (insuficient talmacita ca postura corporala) care inseamna o atitudine interioara cu expresie corporala la care ajunge practicianul asumand respectiva postura (partea vizibila a procedeului), exemplul celui ce stapaneste bine acest mecanism poate fi de un real folos. Practicianul parcurge un fel de drum invers, dinspre vizibilul posturii spre invizibilul atitudinii. De asemenea, talentul pedagogic al mentorului il poate dezmorti pe debutantul plictisit, il poate stimula in momentele de motaiala suficienta, sau il poate linisti in perioadele de surescitare fara discernamant. Toate astea fac parte dintr-o veghere calda si preocupata a celui experimentat si receptivitatea invatacelului. Continue reading “Ghidul cartilor de yoga”
Category: Yoga
Yoga călătorind prin timp
A schița o posibilă yoga a viitorului implică o nuanțare atât a yogăi trecutului, cât și a yogăi prezentului. Există atât de multe definiții ale yogăi, unele contradictorii unele cu altele, încât yoga ajunge să însemnă orice și nimic.
Textul considerat clasic de majoritatea istoricilor este Yoga Sutra lui Patanjali, o colecție de aproape 200 de aforisme condensate, înfățișând yoga cu cele opt membre ale sale. Pentru autorul compilației ce rezumă o tradiție mai veche, yoga înseamnă “suprimarea stărilor de conștiință”, o liniștire deliberată pentru o privire profundă asupra interiorității, culminând la capătul celor 8
stagii (“angas”-membre) de practică cu un tip de cunoaștere ce abolește distincția între subiectul cunoscător, obiectul de cunoscut și actul cunoașterii (samadhi). Dacă Patanjali dedică extrem de puțin spațiu practicii posturilor și tehnicilor de respirație (accentul căzând pe introspecție și principiile sale), hatha yoga bazată pe textele Hatha Yogapradipika, ShivaSamhita și Gerarda Samhita înfâțisează colecții impresionante de tehnici posturale și respiratorii, acest tip de yoga fiind cel mai asemanator (dacâ poate fi folosit acest termen) cu imaginea modernă despre yoga. Există apoi și yogas-urile tantrice hinduse si budiste încărcate abundent cu elemente mistice (chakras, șarpele kundalini, mandala, mudra etc), yoga devoțională din Bhagavat- Gita ori mistica yoghină non-dualista a Shivaismului Cashmirian.
stagii (“angas”-membre) de practică cu un tip de cunoaștere ce abolește distincția între subiectul cunoscător, obiectul de cunoscut și actul cunoașterii (samadhi). Dacă Patanjali dedică extrem de puțin spațiu practicii posturilor și tehnicilor de respirație (accentul căzând pe introspecție și principiile sale), hatha yoga bazată pe textele Hatha Yogapradipika, ShivaSamhita și Gerarda Samhita înfâțisează colecții impresionante de tehnici posturale și respiratorii, acest tip de yoga fiind cel mai asemanator (dacâ poate fi folosit acest termen) cu imaginea modernă despre yoga. Există apoi și yogas-urile tantrice hinduse si budiste încărcate abundent cu elemente mistice (chakras, șarpele kundalini, mandala, mudra etc), yoga devoțională din Bhagavat- Gita ori mistica yoghină non-dualista a Shivaismului Cashmirian.Despre acreditările yoga
Pe lângă cursurile bombastice şi, inutile aş adăuga, de yogas-uri de toate felurile, a apărut o nouă metodă de a face şi mai profitabilă “afacerea yoga”. Şi anume cursuri de acreditare. Pe scurt, în urma unor cursuri de week-end sau de câteva săptămâni, veţi deveni yoghini profesionisti, cu patalama şi aură străvezi
e, confirmaţi şi iniţiati de yoghini autointitulaţi. Pe măsură ce buzunarul vi se goleşte de pe urma acreditării, compensaţia va veni prin umflarea ego-ului dumneavoastră cu înţelepciunea cursurilor scurte. Posesori de maculaturi ştampilate, acum îi puteţi învăţa şi pe alţii ceea nu ştiţi dumneavoastră: yoga. Veţi maimuţări nişte posturi, veţi îngâna ceea ce v-au predat profesorii (autointitulaţi) vostri, veţi spune câteva citate înţelepte rupte din context (fără a asimila marile reflexii ale spaţiului oriental de cunoaştere) şi, nu în ultimul rând… vă veţi lua în serios. Continue reading “Despre acreditările yoga”
Continuitate si prezenta
În Rig Veda se spune că zeul solar Varuna a fost primul creator și păstrător al legilor. Dacă nu ar exista omniprezența acestor legi, continuitatea ar fi întreruptă, iar universul ar intra în neant. Cu ajutorul unui stâlp cosmic (skhamba), Varuna menține ordinea între cer și pământ. Acest stâlp este susținătorul lumii, „spijinitorul” cu care uneori se și identifică zeul suprem. În mitologia ved
ică există un adevărat „transfer” de atribute între diversele divinități, rând pe rând ele apelând la acest stâlp cosmic pentru a menține ordinea. În el sălășluiesc (conform Atharva Veda) cei 33 de zei ai panteonului vedic, în el se află Ființa (sat) și ne-Fiinta (asat), moartea și nemurirea, ba chiar și însuși Brahman (principiul suprem deopotrivă imanent și transcendent). Continuitatea este un atribut al spiritului, o calitate esențială a registrelor înalte ale existenței, „un substitut de veșnicie” cum spunea Vasile Lovinescu. Continue reading “Continuitate si prezenta”
Himere si mitologii yoghine (1)
În istoria cunoaşterii omeneşti, există şcoli ce susţin ideea unei învăţături complete, revelate într-un timp imemorial unor înţelepţi sau sfinţi, iar transmisia ei se propagă de-a lungul generaţiilor cu grija de a nu altera adevărurile iniţiale şi de a păstra intactă intelepciunea perenă. Alte şcoli poziţionate la polul opus, consideră că actul cunoaşterii este unul momentan, limitat de capacităţile subiectului cunoscator şi supus îmbunătăţirilor ulterioare. În primul caz, adevărul poate fi de natură divină şi de necombătut, în cel de-al doilea, uman şi perfectibil. Evident, între cele două extreme există elemente mixte şi variaţiuni specifice fiecărui domeniu şi culturi în parte. În ceea ce priveşte învaţăturile yoghine, adesea sunt menţionate origini infailibile de revelaţie, “învăţături complete” de multe ori înfăţişate cu mare pompă şi cu unicitate sclipitoare. Fiecare şcoală de yoga este cea mai veche, cu adevărul cel mai profund şi mai original, şi să nu uităm, fiecare şcoală este cea mai tradiţională dintre toate. Continue reading “Himere si mitologii yoghine (1)”
Himere si mitologii yoghine (2)
(prima parte )
Importul cultural fără discernământ se transformă uşor în imitaţie ieftină şi maimuţăreală caraghioasă. Dacă în practica yoga un loc deosebit îl ocupa ideea de purifi
care, pentru occidentalul modern ce practică yoga se impune de la sine o anume purificare a yogăi pe care a importat-o pe nemestecate din orientul miraculos. Se pare ca Maya, iluzia cosmica ce înceţoşează percepţia şi cunoaşterea, a jucat feste şi la case mari. Continue reading “Himere si mitologii yoghine (2)”
Yoghinul închipuit şi sportul
O izbitoare observaţie devine repede familiară celui ce practică yoga, şi anume relaţia acestei discipline cu sportul, sau cel putin a practicienilor ei cu lumea sportului şi a sportivilor. De cele mai multe ori (nu întotdeauna, slavă Domnului) o privi
re condescendentă se apleacă (de undeva de sus, evident..) către simplitatea practicilor sportive, indiferent că sunt la nivel de amatorism sau de profesionism în toată regula. Dacă printre practicienii de yoga există şi indragostiţi ai mişcării în aer liber sau în sală, ce nu fac prea mare tam-tam cu privire la practica lor yoghică, în schimb, de-a dreptul ofensatoare (şi cât de eronată) este “superioritatea” yoghinului închipuit faţă de “banalitatea” sportului. Cumva, preţioaselor făpturi spirituale li se pare cam impură şi dezonorantă această simplitate a efortului regăsit în sport. Din nefericire, seria întreagă de sofisme afirmate cu aplomb nu pot duce decât la o îndepărtare de reperele oneste ale practicii yoghice. Continue reading “Yoghinul închipuit şi sportul”
Scurtă incursiune în noțiunea de tapas
Noțiunea de „tapas” suportă multiple sensuri, toate ancorate pe filonul practicii. Tapas poate fi orice efort conștient și deli
berat în vederea transcenderii propriei micimi interioare. Este o înfrânare necesară, o asceză practică, o disciplină corporală și psihică fără de care lumea spiritului rămâne o simplă potențialitate, o banală divagație verbală. Conceptul de tapas are încorporat în el dimensiunea practică, osatura solidă ce susține o transformare reală a practicianului. Continue reading “Scurtă incursiune în noțiunea de tapas”
Ce este yoga?
„Yoga înseamnă viață. Conștient trăită, conștient asumată. Înseamnă o oglindă nestrâmbă, în care te vezi precum ești, pentru a asista la propria-ți transformare. Yoga nu e o gaură de șoarece în care să-ți rozi culpabilitățile și nici turn de fildes în care să-ți omori singuratatea, înfoindu-ți pene
de paun. Yoga e bucuria de a fi toți, cu viata. Cu Viața, nu cu viețusca. Totuși, viețușca e începutul fără de care nu se poate. Buna-rea, mai mult sau mai puțin împănată cu greșeli și insatisfacții, existența nu trebuie aruncată la gunoi. În nici un fel. Pentru că oricum ar fi ea, e comoara ascunsă!”(Mario Sorin Vasilescu
Te face yoga fericit?
În măsura în care fericirea devine un scop în sine, un țel de viață permanent, atunci practica yoga, dacă o lucrezi corect, cu siguranță n
u te face fericit. Și e bine că e așa. Asistăm la o invazie de prost gust de vorbitori motivaționali ce îți spun cât de minunat ești, cât de roză este viața dacă „gândești pozitiv”[1] și că sensul vieții este acela de a fi fericit. În loc să trăiești existența sub toate expresiile ei, chipurile ar fi mai bine să umbli după fericire, să alergi ca la ultra-maratoane după satisfacția surplusului de endorfină. Continue reading “Te face yoga fericit?”
