- Timpul în viziunea lui Martin Heidegger
Să facem un popas în drumul nostru, la reflecţiile lui Martin Heidegger despre timp, cel despre care se spune că a fost surprins de un prieten citind dintr-o carte a lui D.T Suzuki despre zen, exclamând că ceea ce găseşte în acea carte este ceea ce încearcă el să spună în toate scrierile sale. Şi în acest caz de a privi timpul, ne îndepărtăm de aspectul măsurabil şi cantitativ, pretenţiile ceasului de a vorbi despre timp fiind nejustificate. În tratatul său despre om, ca fiind singura fiinţă făcută din timp, Heidegger face trecerea, pe parcursul a peste 600 de pagini, de la intrebarea “Ce este timpul?” la “Cine este timpul?”, sensul cel mai originar al fiinţei fiind acela al temporalităţii, acest lucru fiind ilustrat de Heidegger invocând un pasaj din Republica lui Platon, în care filosoful antic spune că ceea ce este lumina Soarelui pentru văzul sensibil, este ideea Binelui pentru gândire (ideea Binelui în cazul acesta are accepţiunea platoniciană de “arhetip al arhetipurilor”, cel prin care sunt luminate toate celelalte, şi nicidecum o simplă speculaţie sau un simplu gând). Continue reading “Despre timp (3)”