Despre lumea spiritului, minţile exigente ne atrag atenţia că este cu neputinţă să avem reprezentări concrete. Orice împrumut imagistic din lumea noastră materială este menit a fi o simplă metaforă, o aluzie către tărâmuri imperceptibile, o nostalgie blândă a unui surâs încrezător. Dacă există ceva precum o topografie a lumii spirituale, un metabolism intern al atemporalităţii, o autoorganizare dinamică a transcendenţei, o ierarhie a conţinuturilor divine, atunci ele par a fi inaccesibile făpturii cu douăzeci şi patru de vertebre şi vestigiu al unei cozi ancestrale denumite coccis. Spre lumea transcendenţei, fiinţa proaspăt înălţată spre verticală aspiră timid într-o atmosferă plină de incertitudine, având la îndemână speranţa, credinţa, intuiţia, discernământul, setea de sens. O aluzie fină despre lumea spirituală sunt poate, natura aerului si fenomenologia suflului. Spiritul e precum vântul, adie după propria voinţă, se înăspreşte în adevărate uragane sau încremeneşte mineral ascunzându-şi prezenţa de privirea curioasă a bietei făpturi senzoriale. Este impredictibil, voalat, de o fenomenologie incertă. Continue reading “Tabloide spirituale”