Despre lumea spiritului, minţile exigente ne atrag atenţia că este cu neputinţă să avem reprezentări concrete. Orice împrumut imagistic din lumea noastră materială este menit a fi o simplă metaforă, o aluzie către tărâmuri imperceptibile, o nostalgie blândă a unui surâs încrezător. Dacă există ceva precum o topografie a lumii spirituale, un metabolism intern al atemporalităţii, o autoorganizare dinamică a transcendenţei, o ierarhie a conţinuturilor divine, atunci ele par a fi inacce
sibile făpturii cu douăzeci şi patru de vertebre şi vestigiu al unei cozi ancestrale denumite coccis. Spre lumea transcendenţei, fiinţa proaspăt înălţată spre verticală aspiră timid într-o atmosferă plină de incertitudine, având la îndemână speranţa, credinţa, intuiţia, discernământul, setea de sens. O aluzie fină despre lumea spirituală sunt poate, natura aerului si fenomenologia suflului. Spiritul e precum vântul, adie după propria voinţă, se înăspreşte în adevărate uragane sau încremeneşte mineral ascunzându-şi prezenţa de privirea curioasă a bietei făpturi senzoriale. Este impredictibil, voalat, de o fenomenologie incertă.
Nu astfel stau însă lucrurile pentru comercianţii de spiritualitate contrafacută. Ceea ce vând ei este atât de trivial şi atât de pornit împotriva spiritului, încât şi cei mai mari materialişti par niste bieţi copii de cor bisericesc. Măcar ei ştiu una şi bună: pentru ei spiritul este născut din materie, iar conştiinţa un fenomen emergent al activităţii cerebrale. Poate au dreptate. Sau poate nu. Vânzătorii spirituali însă, aruncă valuri de confuzie peste câteva firide autentice ce ar putea trezi un real parcurs interior. Instrumentele lor: certitudinea de beton (adevărat “moloz spiritual”), reţete infailibile, vorbirea plină de non-sensuri, pseudoştiinţa, minciuna. Dacă ideii de cuvânt i s-au atribuit griji speciale şi inclusiv origini de natură divină (“La Început a fost Cuvântul etc”), acum vorbăria goală asurzește rigoarea onestă şi decentă a Logos-ului.
Într-un exerciţiu ironic, câţiva entuziaşti ai raţiunii au creat un generator virtual de citate pline de înţelepciune ale guruşilor new-age, plecând în special de la inepţiile unui anume Deepak Chopra. Un astfel de program nu prea sofisticat ar putea fi realizat şi în limba română. Abundenţa materialului e covârşitoare. Se amestecă bine cuvinte şi expresii precum “spiritualitate, armonie, vibraţie (musai!), energie informaţională, informaţie energetică, nivel de conştiintă, unitate, ontic, ontologic, sine, conexiune, karma, corp subtil, chakra, sefirot, guru”. Neaparat trebuiesc însoţite de cuvântul “interior” pentru profunzime, aproape totul devenind interior, chiar şi exteriorul. Nici “nivelurile” nu trebuie să lipsească: nivel vibraţional, nivel energetic, nivel de conştiinţă, nivel de apă caldă şi apă rece. Puţine (sau mai multe) împrumuturi din lumea ştiintei pentru a creşte bombastica exprimării: entropie, cuantic etc. Rezultatul: non-sensuri profunde, halucinaţii lingvistice, pervertirea cuvântului şi golirea lui de propria menire, nimicul ridicat la rang existentă. Metafizică a golului (ne-budistă și ne-vedantină), delir logoreic, neant scos la vânzare. Şi se vinde bine. La bombastică ieftină, preţ scump.
Cu non-sensul la purtător şi o lipsă de ruşine de-a dreptul ontologică, guruşii mioritici batjocoresc nestingheriţi şi nesiliţi de nimeni orice entuziasm sincer al vreunui neofit. Escrocheria capătă cote alarmante, dar şi mai alarmantă este naivitatea credulilor ce iau cu asalt tabere de detoxifiere, cursuri de yoga ierbivoră, iniţieri în absolut (..nimic). Câteva exemple cu efecte ilariante i-ar fi dat lui Caragiale un material impresionant pentru câteva bijuterii. De pildă, adepţii unei aşa numite “Căi a luminii” propun o tabără spirituală la munte pentru “evoluţie rapidă, prin înţelegere şi bunăvoinţă, fără suferinţă!” prin practica rugăciunii Inimii, dar şi a controlului energiei sexuale. Mărinimia guruşilor este debor
dantă, promiţând activarea celor şapte chakre, inclusiv clarviziunea! Totul la numai 250 de lei. Dacă simţiţi ceva nesiguranţă între chakre, un lucru e cert însă: dacă participantul la o astfel de aiureală nici după o păcăleală de 250 de lei nu are clarviziunea ridicolului şi a escrocheriei la care s-a dus singur, atunci el este irecuperabil. Nu-l poate aştepta decât o viaţă plină de prostie.
O altă doamnă ce ne spune mândră că “a fi spiritual înseamnă a fi divin şi uman deopotrivă” promite “activarea ADN-ului” prin “canalizarea energiei din nivelul Christic” şi abundenţă, vindecare, “descătuşarea potenţialului de geniu” etc prin tehnica ThetaHealing. Nu ştiţi în ce constă tehnica ThetaHealing? De fapt ştiţi, aceeaşi Mărie cu altă palarie: mariaj nereuşit între spiritualitate şi ştiinţă, “legea atracţiei”, aberaţiile din “The Secret” şi “What The Bleep Do We Know”, deblocări şi contorsionism emoţional. Dacă peisajul acesta înseamnă “divin şi uman deopotrivă”, atunci s-ar impune de urgenţă o sănătoasă prohibiţie.
Gurușii fără bune intenţii se pare că pot vinde orice, scoţând bani din piatră seacă, ba chiar şi din ..vise. Un domn propune “Recuperarea artei străvechi a visatului, Cu Robert Moss. Şapte tradiţii de visare a lumii”. 375 de Euro pentru visătorie de lux vi se pare mult? Ţi se promit convorbiri cu Pământul, adularea Femeii căzute din Cer, zeiţe cu coarne de căprioară şi visare activă ca “sursă a creaţiei de realitate”. Ce să mai zici…Rămâi de-a dreptul visator…
Inventarierea tuturor acestor tabloide spirituale ar fi o muncă de prisos, nu şi alarmarea în privinţa abundenţei lor. Setea nativă de spiritualitate autentică este mult prea ostoită cu otravă sclipitoare. Ce ziceţi
de cursul de “Comunicare cu îngerii” sau “Palma budistă tibetană”? Ori “Sporul financiar” sau “cele 9 vrăjitoare din Avalon”? Sau “Atingerea originară”, “Cheile genelor” ori “Iniţierea multiplele variante de dat cu mâna prin aer, adică de reiki (Reiki Tibetan, Totem Reiki, Elemental Reiki, Dolphin Reiki). Când auzi de asa ceva, mai că îţi vine să mergi la moaşte.
Ceaţa iluziilor a împânzit pământul. Confuzia şi ignoranţa au deturnat căutările autentice. Molozul spiritual astupă cărările pământului. Poluarea cu întuneric sufletesc acoperă speranţa cerului. Aerul proaspăt se găseşte doar pe înălţimi. Spiritul însuşi s-a retras într-o atmosferă mai rarefiată. Probabil, de ruşine.
