Mai multe grupuri de cercetători s-au aplecat cu cogniția riguroasă și instrumentele măsurătorii să observe și să înțeleagă practici meditative și tehnici yoghice puse la punct de mii de ani. Dincolo de miturile, exagerările specific atmosferei orientale și dimensiunea practicii adresată strict metafizicii, investigația științifică a acestor discipline poate oferi garanții în ceea ce privește efectele lor în planul terapeutic. Prezentul material reprezintă o colecție de dovezi din articole științifice de sinteză, urmând în special un material al doctorului Pallav Sengupta. Chiar dacă în mai toate textele clasice yoghine, nu sănătatea este țelul urmărit de practicieni, referințele colaterale ale dimensiunii terapeutice (yoga chikitsa) ale yogăi prezintă un interes deosebit pentru occidentalul modern.
Yoga si stresul
Combaterea eficientă a stresului (factor ce poate declanșa afecțiuni multiple precum obezitatea, diabetul, depresia, boli cardiovasculare, boli autoimune etc) prin practica yoga a fost evidențiată într-un articol de sinteză publicat într-un jurnal de medicină sportivă [1].
Combinată tenace cu efortul, relaxarea este ridicată la nivel de arta în practica yoghină. Diverse studii arată că această practică din care nu lipsește relaxarea, duce la normalizarea funcțiilor autonome ale sistemului nervos (atât simpaticul, cât și parasimpaticul)[2], la scaderea nivelului cortizolului salivar [3], [4], a nivelului de glucoză în sânge [5], a nivelului de renină plasmatică, precum și a nivelului de norepinefrină și epinefrină efectuate în testele de urină [6]. Practica yoghică descrește rata bătăilor inimii și tensiunea arterială [7], [8]. Toate aceste măsurători arată că yoga are un efect imediat asupra axei HPA (axa formată din hipotalamus, glanda pituitară și glandele suprarenale) ca răspuns împotriva efectelor nocive ale stresului. Mecanismul încă nu este descifrat satisfăcător, ipoteza principală fiind aceea că exercițiile yoghine provoacă o dominanță a sistemului parasimpatic prin stimularea nervului vag[9].
Hipertensiunea
Practica zilnică a unei ore de exerciții de tip yoghic a demonstrat în cadrul studiilor controlate, efecte benefice în tratarea hipertensiunii arteriale [10], [11]. Pallav Sengupta avansează mecanismul ipotetic prin care tensiunea arterială scade datorită funcțiilor neurologice autonome.
Senzitivitatea baroreflexă depreciată a fost postulată ca fiind o cauză majoră și esențială a hipertensiunii [12]. Practica yoghică a posturilor ce folosesc înclinarea capului în sus sau în jos a arătat o restaurare a funcției baroreflexe [13]. O postură precum sarvangasana și-a arătat eficiența și în cazul complicațiilor cardiace datorate hipertensiunii arteriale, cum ar fi ischemia miocardică (micșorarea fluxului sanguin prin micșorarea calibrului arterelor coronare mari prin depunerea plăcii aterosclerotice), insuficiența cardiacă congestivă (inima nu mai face fața cererilor metabolice la presiune venoasă normală) și alterarea funcției diastolice (anomalia funcției de pompă în care se produce o diminuare a contractilității miocardice, având ca efect dilatarea miocardului). Practica posturii sarvangasana timp de două săptămâni a evidențiat scăderea semnificativă a volumului și masei ventriculare hipertrofiate în urma afecțiunii [14].
Aterosclezora coronariana
În cadrul studiilor clinice controlate, pacienții suferinzi de afecțiuni coronariene ce au practicat yoga timp de 1 an au arătat reduceri semnificative ale nivelurilor colesterolului sanguin (colesterolul total, colesterolul LDL și trigliceride) comparativ cu grupurile de control [15]. Procedurile de revascularizare au fost mult diminuate în cadrul grupului în care pacientii au practicat yoga. De asemenea, vizualizarea angiografică a arătat mult mai puține regrese ale leziunilor, precum și un progres scăzut al aterosclerozei în cazul pacienților cu artere coronariene grav afectate [16]. Desi efectele au fost măsurate, încă nu este clar mecanismul prin care practicile yoghine imbunătățesc funcțiile suferinzilor de placă aterosclerotică, efectele fiind similare acțiunii medicamentelor specifice. O pistă de înțelegere a mecanismului implicat ar fi comparația cu activitatea statinelor, medicamente care scad lipidele prin inhibiția enzimei reductază HMG-CoA, ce joacă un rol central în sinteza colesterolului. Activitatea statinelor este asociată cu producția de oxid nitric în endoteliul vascular, componenta internă a peretelui vascular ce prezintă proprietăți vasodilatatoare alături de cele anti-aterogenice (împiedică producerea plăcii pe pereții vaselor de sange), antiproliferative (întârzie dezvoltarea celulelor maligne și impiedică răspândirea lor în țesuturile învecinate) și fagocitare (efect de inhibiție al particulelor străine). Activitatea statinelor sporește factorul de relaxare derivat din endoteliu, inhibă aglomerarea trombocitelor, inhibă endotelinele-1 ce au efect puternic vasoconstrictor, precum si mitogenul cu rol în proliferarea limfocitelor și altor celule[17]. Paralelismul între actiunea farmacologică a statinelor și modificările în mediul intern produs de practicile yoghine ar putea desluși mecanismul. Responsabile pentru aceste modificari ale mediului intern (sânge, limfă, lichid interstițial) ar putea fi acțiuni mediatoare de natură neurohormonală.
Obezitatea
Practica yoga este utilă și în cazul obezității, cauza principală pentru boli de inimă și hipertensiune. Grupul de practicieni studiați a aratat un bun control al greutății și o densitate crescută a corpului (masă musculară mai mare)[18]. Arderea lipidelor și scăderea obezității prin practica asanelor nu poate fi pusă pe seama activității sporite de tip dinamic a mușchiilor și a creșterii energetice. Efortul în cazul posturilor yoghine este unul de tip anaerob, efort de anduranță ce consolidează mușchii și oasele, acțiune ce duce la un metabolism crescut. Sigur, pentru a ajunge în acest punct este nevoie de efort intens; cum spunea profesorul Mario Sorin Vasilescu “Fac cât pot, dar cât pot fac!”.
Eficiența cardiorespiratorie
Câteva grupuri de cercetatori (Madanmohan et al.[19], Joshi et al.[20], Makwana et al.[21] ) au raportat efecte similare ale practicilor yoghine asupra respirației subiecților monitorizați. Efecte semnificative în creșterea presiunii maxime expirate, în creșterea presiunii maxime inspirate, în creșterea apneei post expiratorii, în creșterea apneei post inspiratorii și îmbunătătirea testului strângerii de mână[22]. Șase săptămâni de practică a exercițiilor respiratorii duc la îmbunătățirea funcțiilor de ventilație în cazul scăderii ratei respiratorii, a expirului forțat la sfârșitul primei secunde și creșterea debitului expirator maxim pe vârf. Într-un alt grup de studiu[21], după zece săptămâni de exerciții respiratorii, subiecții au arătat îmbunătățiri ale muschiilor respiratori, mușchi asemănători celor scheletici. Practicile yoghine presupun contracții izometrice ce cresc puterea muchilor scheletici. Durata reținerii suflului depinde de volumul inițial al plămânilor. Cu cât acest volum este mai mare cu atât scade frecvența și amplitudinea contracțiilor involuntare ale mușchilor respiratori, reducând astfel disconfortul reținerii respirației. Așa numitul fitness cardiovascular scăzut este un predictor important mortalității în cazul bolilor de inima. Și în acest caz, studii făcute pe persoane în vârstă (65-85 de ani) arată că practicile yoghine (în special hatha yoga) îmbunătățesc calitatea vieții [23],[24].
Diabetul zaharat
Grupuri în care a fost studiat impactul practicii yoga asupra diabeticilor non-insulino-dependenți au prezentat scăderi semnificative ale hiperglicemiei și nevoii de medicamente orale hipoglicemice necesare unei cantități adecvate a zahărului în sânge[25]. Chaya et al.[26] au raportat scăderi rapide ale insulinei plasmatice în cazul practicienilor yoga. De asemenea, practica de lungă durată a fost asociată cu cresterea sensibilității la insulină (prin cresterea ratei de absorbție a glucozei de către celulele corpului) și atenuarea relației negative între greutatea corporală și sensibilitatea la insulina. Alt grup, Manjunatha
et al. [27], au studiat efectele a patru seturi de asane în ordine aleatorie timp de cinci zile, observând creșterea sensibilității celulelor B ale pancreasului la semnalul glucozei. Ea a fost pusă pe seama efectului progresiv pe termen lung al posturilor. Mecanismul activității anti-glicemice ale exercițiilor încă nu a fost evidențiat. Ipoteza principală este legată de modularea neuro-hormonală implicând activitatea insulinei și a glucagonului.
Sistemul endocrin si activitatea neurohornonala
În 2013, o cercetătoare de la Oxford, Marcy C. McCall, sistematiza dovezile publicate în funcție de tipul de sistem fiziologic investigat. Dovezile cele mai puternice ale impactului pozitiv al practicilor yoghine se găsesc în cadrul reglării sistemului endocrin. În numeroase articole de sinteză au fost raportate scăderi al nivelului cortizolului salivar, asociat cu scăderea stresului, anxietății și gradului de gestiune a durerilor [28]. Pe de altă parte, creșterea nivelului de serotonină este utilă pentru disfuncțiile erectile [29], eliberarea de oxitocină în timpul unor vizualizări duce la regularizarea masei osoase[30], iar nivelul crescut de melatonină îmbunătățește sistemul imun și calitatea somnului[31, 32].
Alte studii arată că yoga bazată pe relaxare contribuie pe de o parte la diminuarea activității sistemului simpatic prin reducerea bătăilor inimii, a conductibilității electrice a pielii, a consumului de oxigen și, pe de alta parte prin cresterea volumului respirator, favorizand protecție împotriva infarctului miocardic și al bolilor ischemice de inimă [33].
Longevitatea
Printre multele legende legate de yoghini, una este aceea a longevității acestora, care se pare că nu este tocmai o întâmplare, ori cazuri izolate ale câtorva practicieni cu gene bune. Practicile meditative au efect semnificativ asupra activității telomerazei [34], o enzimă care protejează de degradare cromozomii copiați în timpul diviziunii celulare. Capetele cromozomilor (telomerii) care se scurtează pot fi compensați printr-o reconstrucție datorită acestei enzime. În principiu, introducerea telomerazei în toate celulele poate avea un efect antiîmbătrânire. În sens invers, inhibarea acestei enzime poate impiedica rapid diviziunea celulară, motiv pentru aceste investigații sunt o pista bună în terapiile anticancer. (În 2009 s-a luat premiul Nobel pentru medicină și fiziologie pentru descoperirea modului în care cromozomii sunt protejați de telomeri și activitatea telomerozei).
Riscurile practicii yoga
Desi majoritatea practicilor yoghine reprezintă un risc scăzut asupra sănătății fizice și mentale, persoanele cu probleme medicale trebuie să își ia masuri de precauție. Sfaturile medicilor specialiști primează înaintea oricărui instructor de yoga în ceea ce privește problemele medicale. Mai mult, recomandăm ca fiecare să se informeze într-o manieră complexă, detaliată și credibilă asupra problemei de sănătate pe care o are. Personal, nu recomandăm sub nici o formă frecventarea tipului de instructor cu profil ezoteric ce își impune autoritatea prin autointitulate inițieri mistice, cunoașteri de ordin supra-uman ce, chipurile, ar fi superioare cunoașterii medicale actuale. Când îi prezinți unui instructor yoga analizele medicale, iar el îți vorbește imediat despre chakre închise, efecte ale vieților anterioare ori bate câmpii astrologic, atunci e timpul să îți vezi de drum și să cauți linistit prin alte părți.
Practică blândă și sănătate!
Referinte
[1] Kirkwood G, Rampes H, Tuffrey V, Richardson J,
Pilkington K, Ramaratnam S. Yoga for anxiety:
A systematic review of the research evidence. Br J Sports
Med 2005;39:884‑91.
[2] Pilkington K, Kirkwood G, Rampes H, Richardson J.
Yoga for Depression: The Research Evidence. J Affect
Disord 2005;89:13‑24.
[3] Michalsen A, Grossman P, Acil A, Langhorst J, Ludtke R,
Esch T, et al. Rapid stress reduction and anxiolysis among
distressed women as a consequence of a three month
intensive yoga program. Med Sci Monit 2005;11:555‑61.
[4] West J, Otte C, Geher K, Johnson J, Mohr DC. Effects of
Hatha yoga and African dance on perceived stress, affect,
and salivary cortisol. Ann Behav Med 2004;28:114‑8.
[5] Khatri D, Mathur KC, Gahlot S, Jain S, Agarwal RP.
Effects of yoga and meditation on clinical and biochemical
parameters of metabolic syndrome. Diabetes Res Clin
Pract 2007;78:e9‑10.
[6] Gokal R, Shillito L. Positive impact of yoga and
pranayam on obesity, hypertension, blood sugar, and
cholesterol: A pilot assessment. J Altern Complement
Med 2007;13:1056‑7.
[7] Selvamurthy W, Sridharan K, Ray US, Tiwary RS,
Hedge KS, Radhakrishnan U, et al. A new physiological
approach to control essential hypertension. Indian J
Physiol Pharmacol 1998;42:205‑13.
[8] McCaffrey R, Ruknui P, Hatthakit U, Kasetsomboon P.
The effects of yoga on hypertensive persons in Thailand.
Holist Nurs Pract 2005;19:173‑80.
[9] Innes KE, Bourguignon C, Taylor AG. Risk indices
associated with the insulin resistance syndrome,
cardiovascular disease, and possible protection with
yoga: A systematic review. J Am Board Fam Pract
2005;18:491‑519.
[10] Murugesan R, Govindarajalu N, Bera TK. Effect of selected
yogic practices in the management of hypertension.
Indian J Physiol Pharmacol 2000;44:207‑10.
[11] Anand MP. Non‑pharmacological management of essential
hypertension. J Indian Med Assoc 1999;97:220‑5.
[12] Selvamurthy W, Sridharan K, Ray US, Tiwary RS,
Hedge KS, Radhakrishnan U, et al. A new physiological
approach to control essential hypertension. Indian J
Physiol Pharmacol 1998;42:205‑13.
[13] Murugesan R, Govindarajalu N, Bera TK. Effect of selected
yogic practices in the management of hypertension.
Indian J Physiol Pharmacol 2000;44:207‑10.
[14] Konar D, Latha R, Bjuvanesvaran JS. Cardiovascular
response to head down‑ body‑up postural exercise
(Sarvangasana). Indian J Physiol Pharmacol
2000;44:392‑400.
[15] Mahajan AS, Reddy KS, Sachdeva U. Lipid profiles
of coronary risk subjects following yogic lifestyle
intervention. Indian Heart J 1999;51:37‑40.
[16] Manchanda SC, Narang R, Reddy KS, Sachdeva U,
Prabhakaran D, Dharmanand S, et al. Retardation of
coronary atherosclerosis with yoga lifestyle intervention.
J Assoc Physicians India 2000;48:687‑94.
[17] McDermott MM, Guralnik JM, Greenland P, Pearcs WH,
Crigui MH, Liu K, et al. Statin use and leg functioning
in patients with and without lower extremity peripheral
arterial disease. Circulation 2003;107:757‑61.
[18] Bera TK, Rajapurkar MV. Body composition,
cardiovascular endurance and anaerobis power of
yogic practitioner. Indian J Physiol Pharmacol 1993;
37:225‑8
[19] Madanmohan, Mahadevan SK, Balakrishnan S,
Gopalakrishnan M, Prakash ES. Effect of six weeks yoga
training for weight loss following step test, respiratory
pressures, handgrip strength and handgrip endurance
in young healthy subjects. Indian J Physiol Pharmacol
2008;52:164‑70.
[20] Joshi LN, Joshi VD, Gokhale LV. Effect of short
term ‘Pranayam’ practice on breathing rate and
ventilator functions of lung. Indian J Physiol Pharmacol
1992;36:105‑8.
[21] Makwana K, Khirwadkar N, Gupta HC. Effect of short
term yoga practice on ventilatory function tests. Indian
J Physiol Pharmacol 1988;32:202‑8
[22] Madanmohan, Thombre DP, Balakumar B,
Nambinarayanan TK, Thakur S, Krishnamurthy M,
et al. Effect of yoga training on reaction time, respiratory
endurance and muscle strength. Indian J Physiol
Pharmacol 1992;36:229‑33.
[23] Sharma R, Gupta N, Bijlani RL. Effect of yoga based
lifestyle intervention on subjective well‑being. Indian J
Physiol Pharmacol 2008;52:123‑31.
[24] Oken BS, Zajdel D, Kishiyama S, Flegal K, Dehen C,
Haas M, et al. Randomized, controlled, six‑month trial of
yoga in healthy seniors: Effects on cognition and quality
of life. Alt Ther Health Med 2006;12:40‑7.
[25] Jain SC, Uppal A, Bhatnagar SO, Talukdar B.
A study of response pattern of non‑insulin dependent
diabetics to yoga therapy. Diabetes Res Clin Pract
Suppl 1993;19:69‑74.
[26] Chaya MS, Ramakrishnan G, Shastry S, Kishore RP,
Nagendra H, Nagarathna R, et al. Insulin sensitivity and cardiac autonomic function in young male practitioners of yoga. Natl Med J India 2008;21:215‑6.
[27] Manjunatha S, Vempati RP, Ghosh D, Bijlani RL. An
investigation into the acute and long‑term effects of
selected yogic postures on fasting and postprandial
glycemia and insulinemia in healthy young subjects.
Indian J Physiol Pharmacol 2005;49:319‑24.
[28] McCall MC (2013) How Might Yoga Work? An Overview of Potential Underlying Mechanisms. J Yoga Phys Ther 3:130. doi: 10.4172/2157-7595.100013
[29] Balaji PA, Varne SR, Ali SS (2012) Physiological effects of yogic practices and transcendental meditation in health and disease. N Am J Med Sci4: 442-448.
[30] Oswal P, Nagarathna R, Ebnezar J, Nagendra HR (2011) The effect of add-on yogic pranaenergization technique (YPET) on healing of fresh fractures: A randomized control study. J Altern Complement Med 17: 253-258.
[31] Sengupta P (2012) Health impacts of yoga and pranayama: A state-of-the-art review. Int J Prev Med3: 444-458.
[32] Kinser PA, Goehler LE, Taylor AG (2012) How might yoga help depression? A neurobiological perspective. Explore (NY)8: 118-126.
[33] Vempati RP, Telles S. Yoga based guided relaxation
reduces sympathetic activity judged from baseline levels.
Psychol Rep 2000;90:487‑94.
[34] Schutte, Nicola, S.Malouff, John, Meta-analytic review of the effects of mindfulness meditation on telomerase activity, Psychoneuroendocrinology Volume 42, April 2014, Pages 45–48
