Pe lângă cursurile bombastice şi, inutile aş adăuga, de yogas-uri de toate felurile, a apărut o nouă metodă de a face şi mai profitabilă “afacerea yoga”. Şi anume cursuri de acreditare. Pe scurt, în urma unor cursuri de week-end sau de câteva săptămâni, veţi deveni yoghini profesionisti, cu patalama şi aură străvezi
e, confirmaţi şi iniţiati de yoghini autointitulaţi. Pe măsură ce buzunarul vi se goleşte de pe urma acreditării, compensaţia va veni prin umflarea ego-ului dumneavoastră cu înţelepciunea cursurilor scurte. Posesori de maculaturi ştampilate, acum îi puteţi învăţa şi pe alţii ceea nu ştiţi dumneavoastră: yoga. Veţi maimuţări nişte posturi, veţi îngâna ceea ce v-au predat profesorii (autointitulaţi) vostri, veţi spune câteva citate înţelepte rupte din context (fără a asimila marile reflexii ale spaţiului oriental de cunoaştere) şi, nu în ultimul rând… vă veţi lua în serios. Continue reading “Despre acreditările yoga”
Month: November 2017
De prin bazarul spiritual
Recunosc. Nu mă pot abţine. Şi împotriva îndemnului lui Krishnamurti de a observa fără a judeca, în astfel de cazuri cred că e mult mai sănătoasă o bombăneală făţisă decât o imaculată indiferenţă. Te poţi întreba metafizic, cum e cu putinţă o asemenea diversitate de inepţii, aberaţii, escrocherii, lipsă de cultură elementară şi bun simţ. Poţi răspunde, de pildă că, în ultimă instanţă, dacă legile 
Universului permit complexitatea şi diversitatea lumii de la expansiunea Hubble şi constanta de structură fină la molecula ADN şi mielinizarea neuronală, atunci permit şi prostia neţărmurită. Ele vin împreună, ca posibilităţi înfrăţite. Şi nicăieri pe lumea asta nu e mai mare densitatea inepţiilor, decât în mediile spirituale. Aşa zis spirituale. Sau poţi răspunde mai simplu, ca personajul lui Dostoievski din “Însemnări din subterană”, care spunea că “Omul e prost, fenomenal de prost”. Continue reading “De prin bazarul spiritual”
