Ramasitele mentale ale cultului traditiei vor sustine intotdeauna cu tarie ca o disciplina precum yoga nu se poate invata din carti, ci numai dintr-un fel de initiere directa de la un maestru autentic. Ca si cum un duh invizibil se transmite de la o generatie la alta. Discutabil este si ceea ce inseamna “initiere” si “maestru” si “autentic”. De mare folos este un indrumator care prin exemplul sau si prin experienta sa il poate scuti pe debutant de multa pierdere de timp. De asemenea, de pilda daca ne gandim la faptul ca 
“asana” (insuficient talmacita ca postura corporala) care inseamna o atitudine interioara cu expresie corporala la care ajunge practicianul asumand respectiva postura (partea vizibila a procedeului), exemplul celui ce stapaneste bine acest mecanism poate fi de un real folos. Practicianul parcurge un fel de drum invers, dinspre vizibilul posturii spre invizibilul atitudinii. De asemenea, talentul pedagogic al mentorului il poate dezmorti pe debutantul plictisit, il poate stimula in momentele de motaiala suficienta, sau il poate linisti in perioadele de surescitare fara discernamant. Toate astea fac parte dintr-o veghere calda si preocupata a celui experimentat si receptivitatea invatacelului.
Insa practica yoga si deprinderea ei nu poate fi dependenta de altul! In plus, nucleul dur al practicii yoga este.. practica personala, si nu cursul de initiere. Ceea ce observam in lumea moderna prin industrializarea si vulgarizarea yogai in sali si grupuri, este departe de idealul practicii yoghine, ce are mai degraba un caracter solitar. Se poate practica foarte bine urmand informatiile si pasii descrisi in cartile bune despre yoga. In fond, a practica exercitii de yoga nu e nici pe departe atat de complicat precum neurochirurgia sau mecanica cuantica. Ca masura de precutie, evitati profesorii si autorii ce vorbesc in dodii, ce predau in mod vag, ce au aer de guruiala atotstiutoare. Evitati-i pe cei convertiti la diverse religii exotice (semn ca nu au priceput mare lucru din manifestarile fenomenelor religioase), ori entuziastii bolnavicios de sigur pe ei insisi si pe invatatura lor imuabila. Nu recomandam nici frecventarea autorilor ce trancanesc baliverne new age, guenonism ocult sau psihologie pop. Si cel mai important, evitati.. maestri! 🙂
Orice exercitii ati u
rma sa practicati, nu uitati de cateva repere fundamentale si universale ale yogai: yoga ca suprimare a vartejurilor mentale (definitia clasica subliniata de Patanjali), renuntarea la fructul faptului, continuitatea practicii, continuitatea atentiei in practica, alternarea optima intre efort si relaxare, includerea unui tapas in practica voastra personala, mintea vie insotita de discernamantul propriu etc.
- Cartile lui Andre van Lysebeth, in special “J’apprends le yoga”. Autorul descrie principalele posturi ale asa numitului “set Rishikesh” cu amanunte precise, poze, precautii si rosturile respectivelor posturi. Nu e un numar impresionant de procedee prezente in carte, insa cele infatisate sunt descrise bine.
- Desicachar- The hearth of yoga. O carte clasica, de buna calitate cu repere corecte ale practicii.
- Leslie Kaminoff- Anatomia yoga. O carte fara prea multe pretentii filosofice, insa cu multe schite si desene sugestive ale procedeelor posturale si respiratorii. Merita parcursa si ea.
- Suren Goyal – Perspective oferite de yoga. Autorul prezinta o serie de exercitii mai rar intalnite cu detaliile aferente.
Cartile filosofice dedicate yogai si sistemelor conexe:
- H. Zimmer- Filosofiile indiei. Desi cartea aceasta este mai degraba un santier , fiind o lucrare neterminata, calitatile narative ale autorului te pot introduce in lumea metafizica a Indiei de care poti ramane sedus o viata intreaga.
- M. Eliade- Yoga. Nemurire si libertate. Nu poate lipsi din cautarile celui interesat de yoga. O carte clasica, care desi are criticii ei, ramane un document de valoare si o munca de pionierat. In fond, critica are o valoare deosebita, atitudine cu care recomand a fi citite toate cartile de yoga. Daca pe undeva scrie de pilda ca un procedeu anume “trezeste energia kundalini”, scepticismul cititorului educat este cat se poate de justificat: si in privinta existentei acestei energii kundalinii si in privinta tuturor consecintelor unei eventuale “treziri” a ei.
- Yoga Sutra- Patanjali. Nu poate lipsi textul considerat a fi “yoga clasica”. Exista mai multe traduceri si carti de comentarii aferente. As aminti pe
cele ale lui Iyengar (Light on the yoga sūtras of Patañjali : Patañjala yoga pradīpikā), Ravi Ravindra (The Wisdom of Patañjali’s Yoga Sutras: A New Translation and Guide), Desicachar (The hearth of yoga), Swami Satyananda (Yoga Sutra) si cartea lui Eliade, Patanjali si Yoga.
Daca cititorul care a avut rabdarea de a parcurge aceste carti a reusit sa puna in practica cateva exercitii in mod constant si sarguincios, isi va gasi singur repere ulterioare.
Practica continua si de calitate!
