O căutare esențială. Întrebându-l pe Întrebator

 

„Cine sunt dincolo de corpul meu bolnav ori sanatos. Cine sunt dincolo de reacțiile, emoțiile și isteriile mele. Cine sunt dincolo de tumultul sentimentelor, fie lăudabile ori vinovate, timide sau copleșitoare, otrăvite sau tandre. Cine sunt în adâncurile mele, dincolo de vânturile și valurile gândurilor sau de ghiveciul ideilor.Întrebator, Mario Sorin Vasilescu

Ființa e corabia navigând pe mări interioare și exterioare. Dar cine alege ținta, cine stabilește itinerariul? Și, mai ales, cine îl parcurge? Prinsă sau prins în aparentul haos al bazarului tău de dorințe și restricții; zvârlită de colo-colo de înfruntarea gândului cu simțămintele, țintuit(ă) de prejudecăți și mânat(ă) de părerea altuia, n-ai nici o șansă să fii TU cu adevarat. Și nici să-ți îndeplinești visurile. Dacă rămâi așa…”. Continue reading “O căutare esențială. Întrebându-l pe Întrebator”

Yoghinul zăpezilor. Scurtă cronică din Aosta

yoghinul zăpezilor Maurice Daubard
Maurice Daubard si tibetanii

Se spune adeseori că nimic nu este întamplător, că totul este regizat din spatele cortinei lumii și că orice acțiune poartă în ea însăși o semnificație. Autorul acestor rânduri nu împărtășește această viziune despre lume (cel puțin nu în totalitate), în care lipsa absolută a întâmplării implică legități absolute, îngrădind astfel chipurile libertății. Uneori există și pură întâmplare, care nu trebuie privită neapărat ca o ruletă oarbă ce compensează traiectorii gata făcute, ci pur și simplu ca un spațiu de libertate, dotat uneori cu farmec de poveste. Căci despre o poveste este vorba în cele ce urmează, despre o poveste care a ales să iși găsească personificare într-un om. Continue reading “Yoghinul zăpezilor. Scurtă cronică din Aosta”

Despre o eroare foarte populară în mediile spirituale. Problema observatorului în mecanica cuantică

Hyakujo și Baso se plimbau când un card de rațe ieșite dintr-un tufiș și-a luat zborul, măcăind. Privindu-le zburând spre orizont, Baso a întrebat:

„Unde sunt ele acum?”

Hyakujo a răspuns cu gravitate:ducks

„Au dispărut.”

Atunci Baso l-a apucat pe Hyakujo de nas și i l-a răsucit cu atâta putere, încât acesta a urlat de durere.

„Au disparut?”, l-a ironizat Baso. Continue reading “Despre o eroare foarte populară în mediile spirituale. Problema observatorului în mecanica cuantică”

Ce nu este yoga?

Un studiu statistic efectuat în 2012 arată că în SUA ar exista peste 20 de milioane de practicieni yoga. Un număr colosal ținând cont de originea, mai mult sau mai puțin exotică, a acestui fenomen. Să fie toți acești practicieni yoghini? Reprezintă ei fidel imaginea unui practician veritabil? YodaYogaSau dimpotrivă, ei sunt cei ce îngroasă straturile avidyei yoga (yoga ignoranței)? Firește, întrebarea este mai degrabă retorică, mai ales dacă ne gândim la ce ne spunea profesorul Mario Sorin Vasilescu cu privire la numărul real al yoghinilor veritabili, un număr poziționat undeva la câteva sute în întreaga lume, și asta pe fundalul unei viziuni foarte optimiste. Continue reading “Ce nu este yoga?”

Maurice Daubard, despre zapada

momo

“Il faut réveiller l´homme primitif qui dort en nous, devenu esclave du monde moderne, dépendant d´une médecine alors qu´il possède en lui toutes les capacités de se prémunir contre les maladies.[..]
Inspirer le vent frais. Se mettre sur la neige… C’est fort la neige, c’est beau la neige ! C’est de l’énergie. Le froid rend euphorique, comme le vin. Méditer dans la neige, dans ce grand silence qu’offre la montagne, tout ensemble, permet de se réconcilier avec soi-même. C’est une expérience extraordinaire !”
Maurice Daubard

Despre maeștri și discipoli

« Priveşte-te. Dacă vezi vreo schimbare în tine, dacă constaţi în tine însuţi vreo dezvoltare, înseamnă că ai găsit omul potrivit. El poate fi frumos sau urât, agreabil sau dezagreabil, el poate să te flateze sau să te certe; nimic din astea nu contează cu excepţia unicului fapt crucial: acela al evoluţiei tale interioare. Dacă nu te-ai dezvoltat, ei bine, el poate fi prietenul tău, dar nu gurul tău » 
Nisargadatta Maharaj

O vorbă de duh de sorginte orientală spune că aceeași conștiință se găsește în discipolul care pune întrebarea, cât și în maestrul care dă răspunsul. Dintr-o unitate primordială, destinul devine instrumentul unei fraze rostite de spirit către sine însusi. Poate că doar neputința noastră de a sesiza simultaneitatea spiritului în experiențele pe care le întrupează, cât și cea a timpmaestri si discipoliurilor dispuse într-o liniaritate naturalistă cu care suntem obișnuiți, ne face să împărțim încă o dată lumea în maeștri și discipoli, în țel și parcurs, în realizare și devenire. Trăind în lumea relativității și a diferențelor, o mică reflexie asupra obișnuințelor pământești poate lumina deopotrivă pretinsele norme ontologice ale relației maestru discipol, cât și realitatea lor. Continue reading “Despre maeștri și discipoli”

De ce nu cred în reîncarnare

 

Am întâlnit tot felul de personaje care au o relaţie stranie cu cauzalitatea. Ea are, fireste, dimensiunile ei stranii, mai ales când se pune problema întelegerii timpului, a alegerilor, a libertăţii şi a destinului, dar consistenţa şi predominanţa ei este tocmai normalitatea, chestiune din ce in ce mai anormală in ziua de pinguiniazi. Aceste personaje nu văd un eşec, o problemă personală, un necaz, un obstacol în imediatul lor cauzal, în cotidianitatea lui, ci undeva într-un orizont foarte îndepărtat. Atât de îndepărtat încât, de fapt şi de drept, acest orizont nici nu se vede, ci este doar presupus. Şi nu mă refer aici la relaţia omului cu divinitatea, la coerenţa ascunsă în misterioasele căi ale Domnului, ci la presupusa reîncarnare. Continue reading “De ce nu cred în reîncarnare”

Despre Întrebare

Yoga este supranumită şi mahanmanomanasa, adică „marea ucigaşă a mentalului”, traducere riscantă pentru minţile neantrenate şi cu atât mai mult pentru intrebarespiritele din care ceea ce lipseşte este tocmai spiritul. Se înţelege adesea în mod eronat că această manomasana ar fi cumva un fel de abolire a minţii, de distrugere a ei sau faptul că mintea este inutilă şi singura ei menire este aceea de a pune beţe în roate. Acceptând dihotomia (în general împărţirea lumii în dihotomii este foarte păguboasă şi deloc în spiritul a ceea ce ţine de yoga) minte-inimă trebuie precizat că intr-adevar mintea fără inimă riscă să devină doar precizie, utilitarism, inginerie aplicată la orice, scepticism zeflemitor la tot ceea ce nu înţelege şi nu poate încadra în tiparele şi algoritmii după care tinde să mecanicizeze totul, dar şi inima fără minte riscă să devină „sufleţel” (cum spunea Constantin Noica), să lipsească întreaga fiinţă de discernământ(Isaac Sirul spunea despre discernământ că e cea mai importantă dintre virtuţi) şi să reducă omul la o afecţiune pancreatică. Continue reading “Despre Întrebare”

Tummo, o forma de tapas

Una din notiunile cheie in practica yoga este aceea de tapas, care literal inseamna „caldura”, „ardoare”. Ptummo2rezenta in clasicul text la lui Patanjali (Yoga Sutra) aceasta notiune se prezinta sub forma unei asceze, a unei infranari necesare, a unei discipline corporale si psihice. Este o conditie indispensabila oricarui drum interior si oricarei transformari autentice. Capata o dimensiune ampla atunci cand obstacolul este frigul.  Continue reading “Tummo, o forma de tapas”

Practica Yoga între Pământ și Cer

Practica Yoga între Pământ și Cer. Iată un ideal către care ne îndreptăm pe parcursul atelierelor de yoga dedicate, în special, coloanei vertebrale și respirației. Pământul poate însemna tot ceea ce este stabil, ferm și riguros, real și precis, corporal și vizibil, orizontala pe care ne sprijinim. Cerul poate fi suma aspirațiilor și valorilor noastre, sensul care ne îndrumă acțiunile în lume, inefabilul și diafanul propriei ființe, nostalgia a ceea ce ne depășpractica yogaește, zenitul transcendenței. Petrecându-ne pașii prin existență, avem nevoie atât de stabilitatea pământului, de realismul și rigoarea lui, cât și de privirea idealistă înspre orizontul cel mai îndepărtat; aproapele și departele sunt polii oricărui itinerariu omenesc, ai oricărei făpturi ce tinde spre plenitude. Și mai ales avem nevoie să înțelegem ce înseamnă a fi între pământ și cer, ce înseamnă „a fi între” atât în general, ca stare a intervalului, cât și în particular, în fiecare situație proprie. Adesea neglijăm spațiile intermediare, momentele de trecere, hiatusurile lumii și ale propriei ființe, virgula dintre cuvinte fiind la fel de importantă precum cuvintele însele.

În aceste căutari, instrumentele yoghine de autocunoastere și transformare interioară, prin acuratețea și integralitatea lor, pot fi de mare folos atât în întâlnirea noastra cu neputințele, întrebările și limitele noastre, dar mai ales în regăsirea bucuriei de a trai.

Vă așteptăm în fiecare marți și joi între orele 18:30-20:30 la cursurile de yoga la Atelierul de Sănătate și Bunăvoință din strada Panait Iatropol nr. 14.

(Adrian- 0741117639)