O maladie a cautatorilor spirituali (care in treacat fie spus nici ei nu prea stiu ce cauta) este “autenticita”, adica obsesia de a fi inregimentat intr-o traditie autentica. Cat mai autentica, daca se poate cea mai autentica. Criteriile lor sunt intotdeauna propriile texte si proprii maestri investiti cu atributul infailibilitatii. Pentru specia prolifica de yoghin inchipuit formele constituie elementul esential: care sunt originile traditiei de la care te tragi, ce linie de maestri urmezi, din ce scoala provii,
ce tehnici practici, eventual daca apartii oficial unei grupari religioase sau alta. De pilda, sa ne gandim la o moda a snobului spiritual convertit la budism.
Continue reading “Traditia spirituala cea mai autentica”
Category: demitizare
Tradiţie, maeştri şi discipoli
Unul dintre elementele decisive ale genezei lumii moderne şi al cunoaşterii de tip ştiinţific este descoperirea propriei ignorante, a limitelor cunoaşterii şi a supunerii ideilor permanentei critici. Strămoşii nostri au investit mult timp şi efort în încercarea d
e a descoperi legile ce guvernează lumea naturală. Totuşi, succesul real al înţelegerii lumii îl datorăm gândirii critice a ştiinţei moderne ce diferă radical de gândirea tradiţiilor. Yuval Harari le sintetizează în Sapiens:
