În istoria cunoaşterii omeneşti, există şcoli ce susţin ideea unei învăţături complete, revelate într-un timp imemorial unor înţelepţi sau sfinţi, iar transmisia ei se propagă de-a lungul generaţiilor cu grija de a nu altera adevărurile iniţiale şi de a păstra intactă intelepciunea perenă. Alte şcoli poziţionate la polul opus, consideră că actul cunoaşterii este unul momentan, limitat de capacităţile subiectului cunoscator şi supus îmbunătăţirilor ulterioare. În primul caz, adevărul poate fi de natură divină şi de necombătut, în cel de-al doilea, uman şi perfectibil. Evident, între cele două extreme există elemente mixte şi variaţiuni specifice fiecărui domeniu şi culturi în parte. În ceea ce priveşte învaţăturile yoghine, adesea sunt menţionate origini infailibile de revelaţie, “învăţături complete” de multe ori înfăţişate cu mare pompă şi cu unicitate sclipitoare. Fiecare şcoală de yoga este cea mai veche, cu adevărul cel mai profund şi mai original, şi să nu uităm, fiecare şcoală este cea mai tradiţională dintre toate. Continue reading “Himere si mitologii yoghine (1)”
care, pentru occidentalul modern ce practică yoga se impune de la sine o anume purificare a yogăi pe care a importat-o pe nemestecate din orientul miraculos. Se pare ca Maya, iluzia cosmica ce înceţoşează percepţia şi cunoaşterea, a jucat feste şi la case mari. 
re condescendentă se apleacă (de undeva de sus, evident..) către simplitatea practicilor sportive, indiferent că sunt la nivel de amatorism sau de profesionism în toată regula. Dacă printre practicienii de yoga există şi indragostiţi ai mişcării în aer liber sau în sală, ce nu fac prea mare tam-tam cu privire la practica lor yoghică, în schimb, de-a dreptul ofensatoare (şi cât de eronată) este “superioritatea” yoghinului închipuit faţă de “banalitatea” sportului. Cumva, preţioaselor făpturi spirituale li se pare cam impură şi dezonorantă această simplitate a efortului regăsit în sport. Din nefericire, seria întreagă de sofisme afirmate cu aplomb nu pot duce decât la o îndepărtare de reperele oneste ale practicii yoghice. 
sibile făpturii cu douăzeci şi patru de vertebre şi vestigiu al unei cozi ancestrale denumite coccis. Spre lumea transcendenţei, fiinţa proaspăt înălţată spre verticală aspiră timid într-o atmosferă plină de incertitudine, având la îndemână speranţa, credinţa, intuiţia, discernământul, setea de sens. O aluzie fină despre lumea spirituală sunt poate, natura aerului si fenomenologia suflului. Spiritul e precum vântul, adie după propria voinţă, se înăspreşte în adevărate uragane sau încremeneşte mineral ascunzându-şi prezenţa de privirea curioasă a bietei făpturi senzoriale. Este impredictibil, voalat, de o fenomenologie incertă. 
berat în vederea transcenderii propriei micimi interioare. Este o înfrânare necesară, o asceză practică, o disciplină corporală și psihică fără de care lumea spiritului rămâne o simplă potențialitate, o banală divagație verbală. Conceptul de tapas are încorporat în el dimensiunea practică, osatura solidă ce susține o transformare reală a practicianului. 
ine. Nici o problemă însa, vom debloca energia, vom restabili armonia corpului tău energetic și îți vom ridica vibrația din nou. În curand vei atrage doar lucruri pozitive în viața ta.” Dacă ai ajuns în vreun cabinet de „terapie” unde cel deghizat în terapeut îți vorbește astfel de non-sensuri, cu afectarea celui care stăpânește situația, primul și singurul lucru pe care trebuie să îl faci, este să pleci cât mai repede de acolo. Tocmai ai dat de un „guru” tămăduitor, dintre aceia pe care dacă îi iei la bani mărunți despre prostiile pe care le vând suferinzilor (pe bani serioși, să ne înțelegem!), ori îți vor spune că ceea ce fac ei este o altfel de știință, ori îți vor spune că, chiar și știința le confirmă terapiile, iar tu nu esti suficient de deschis și de evoluat spiritual. 
de paun. Yoga e bucuria de a fi toți, cu viata. Cu Viața, nu cu viețusca. Totuși, viețușca e începutul fără de care nu se poate. Buna-rea, mai mult sau mai puțin împănată cu greșeli și insatisfacții, existența nu trebuie aruncată la gunoi. În nici un fel. Pentru că oricum ar fi ea, e comoara ascunsă!”(Mario Sorin Vasilescu