Suntem bombardati cu tot felul de sugestii privind intarirea sistemului imunitar: de la ciuperci minune venite din Himalaya pana la retete autohtone 
care mai de care mai laudaroase. Nu lipsesc nici medicamentele clasice, nici infuzia suprasaturata de verzituri naturiste, nici chiar pilulele homeopate de zahar chior cu pretentii terapeutice. Mai pe scurt, bani aruncati aiurea, intr-o industrie gigantica ce profita de pe urma celor slabiti trupeste. De altfel, cei ce se ocupa cu imonologia stiu foarte bine ca sistemul imunitar reprezinta o structura extrem de complexa, prea putin inteleasa. Un medic specialist in domeniu chiar spunea ca a te juca cu imunitatea este ca si cum te-ai juca cu centrala de la Cernavoda. Continue reading “Trezirea matinala”
Tag: respiratie
Despre timp (3)
- Timpul în viziunea lui Martin Heidegger
Să facem un popas în drumul nostru, la reflecţiile lui Martin Heidegger despre timp, cel despre care se spune că a fost surprins de un prieten citind dintr-o carte a lui D.T Suzuki desp
re zen, exclamând că ceea ce găseşte în acea carte este ceea ce încearcă el să spună în toate scrierile sale. Şi în acest caz de a privi timpul, ne îndepărtăm de aspectul măsurabil şi cantitativ, pretenţiile ceasului de a vorbi despre timp fiind nejustificate. În tratatul său despre om, ca fiind singura fiinţă făcută din timp, Heidegger face trecerea, pe parcursul a peste 600 de pagini, de la intrebarea “Ce este timpul?” la “Cine este timpul?”, sensul cel mai originar al fiinţei fiind acela al temporalităţii, acest lucru fiind ilustrat de Heidegger invocând un pasaj din Republica lui Platon, în care filosoful antic spune că ceea ce este lumina Soarelui pentru văzul sensibil, este ideea Binelui pentru gândire (ideea Binelui în cazul acesta are accepţiunea platoniciană de “arhetip al arhetipurilor”, cel prin care sunt luminate toate celelalte, şi nicidecum o simplă speculaţie sau un simplu gând). Continue reading “Despre timp (3)”
Despre maeștri și discipoli
« Priveşte-te. Dacă vezi vreo schimbare în tine, dacă constaţi în tine însuţi vreo dezvoltare, înseamnă că ai găsit omul potrivit. El poate fi frumos sau urât, agreabil sau dezagreabil, el poate să te flateze sau să te certe; nimic din astea nu contează cu excepţia unicului fapt crucial: acela al evoluţiei tale interioare. Dacă nu te-ai dezvoltat, ei bine, el poate fi prietenul tău, dar nu gurul tău »
Nisargadatta Maharaj
O vorbă de duh de sorginte orientală spune că aceeași conștiință se găsește în discipolul care pune întrebarea, cât și în maestrul care dă răspunsul. Dintr-o unitate primordială, destinul devine instrumentul unei fraze rostite de spirit către sine însusi. Poate că doar neputința noastră de a sesiza simultaneitatea spiritului în experiențele pe care le întrupează, cât și cea a timp
urilor dispuse într-o liniaritate naturalistă cu care suntem obișnuiți, ne face să împărțim încă o dată lumea în maeștri și discipoli, în țel și parcurs, în realizare și devenire. Trăind în lumea relativității și a diferențelor, o mică reflexie asupra obișnuințelor pământești poate lumina deopotrivă pretinsele norme ontologice ale relației maestru discipol, cât și realitatea lor. Continue reading “Despre maeștri și discipoli”
Practica Yoga între Pământ și Cer
Practica Yoga între Pământ și Cer. Iată un ideal către care ne îndreptăm pe parcursul atelierelor de yoga dedicate, în special, coloanei vertebrale și respirației. Pământul poate însemna tot ceea ce este stabil, ferm și riguros, real și precis, corporal și vizibil, orizontala pe care ne sprijinim. Cerul poate fi suma aspirațiilor și valorilor noastre, sensul care ne îndrumă acțiunile în lume, inefabilul și diafanul propriei ființe, nostalgia a ceea ce ne depăș
ește, zenitul transcendenței. Petrecându-ne pașii prin existență, avem nevoie atât de stabilitatea pământului, de realismul și rigoarea lui, cât și de privirea idealistă înspre orizontul cel mai îndepărtat; aproapele și departele sunt polii oricărui itinerariu omenesc, ai oricărei făpturi ce tinde spre plenitude. Și mai ales avem nevoie să înțelegem ce înseamnă a fi între pământ și cer, ce înseamnă „a fi între” atât în general, ca stare a intervalului, cât și în particular, în fiecare situație proprie. Adesea neglijăm spațiile intermediare, momentele de trecere, hiatusurile lumii și ale propriei ființe, virgula dintre cuvinte fiind la fel de importantă precum cuvintele însele.
În aceste căutari, instrumentele yoghine de autocunoastere și transformare interioară, prin acuratețea și integralitatea lor, pot fi de mare folos atât în întâlnirea noastra cu neputințele, întrebările și limitele noastre, dar mai ales în regăsirea bucuriei de a trai.
Vă așteptăm în fiecare marți și joi între orele 18:30-20:30 la cursurile de yoga la Atelierul de Sănătate și Bunăvoință din strada Panait Iatropol nr. 14.
(Adrian- 0741117639)
