Înconjurat de frigul trezitor, yoghinul contempla dimineaţa. Între brazi înzăpeziţi, ardea din el însuşi. Pe măsură ce se consuma pe sine, propria fiinţă se golea de trecutul personal, receptând prospeţimea vieţii şi claritatea clipei. Uita de marasmul cotidian, de propria viaţă trăită, de trecut, istorie, memorie şi tot ce e contemporan. Deşi toate astea erau recente cronologic, în constiinţa lui păreau vechi, îndepărtate, ca un vis abia amintit. Mirarea însoţea spectacolul propriilor senzaţii. Aerul răcoros îmbrăţisa pielea expusă frigului, pulberea de zăpadă vânturată periodic se topea pe corpul incandescent, păsările cântau bucuria simplului fapt de a fi. Privirea liberă spre orizont întâlnea munţi de cristal a căror origini păreau a fi seninătatea încrezătoare şi o linişte megalitică. Într-o temporalitate suspendată, freamătul organic, mirosul nostalgic al zăpezii şi firescul pădurii deveniseră prezenţă. Un tablou imaculat în care Soarele se strecoară printre piscurile de cristal. Razele sale ca un avatar divin împânzesc spaţiul, aerul şi sufletul contemplatorului. După câteva minute de aşteptare, când timpul a devenit perceptibil în chipul culorilor cerului, iată în sfârşit Soarele strălucind deasupra munţilor. Măreţ, egal cu sine însuşi, într-o ordine perfectă, neclintit din drumul său, răspândind în jur trimful eternităţii. Muritorii din poiana înzăpezită primeau căldura măreţului astru, a cărui lumină nu însemna doar câteva grade termice în plus, ci şi bucurie, mai ales bucurie exaltantă, recunoştiinţă şi redescoperire a miraculosului fapt de a exista.
Aşa începe o zi bună.
Toate astea sunt trăite în orice salut al Soarelui. Să-l urmărim pe Maurice celebrând Soarele, lumina şi viaţa.
e, confirmaţi şi iniţiati de yoghini autointitulaţi. Pe măsură ce buzunarul vi se goleşte de pe urma acreditării, compensaţia va veni prin umflarea ego-ului dumneavoastră cu înţelepciunea cursurilor scurte. Posesori de maculaturi ştampilate, acum îi puteţi învăţa şi pe alţii ceea nu ştiţi dumneavoastră: 
Universului permit complexitatea şi diversitatea lumii de la expansiunea Hubble şi constanta de structură fină la molecula ADN şi mielinizarea neuronală, atunci permit şi prostia neţărmurită. Ele vin împreună, ca posibilităţi înfrăţite. Şi nicăieri pe lumea asta nu e mai mare densitatea inepţiilor, decât în mediile spirituale. Aşa zis spirituale. Sau poţi răspunde mai simplu, ca personajul lui Dostoievski din “Însemnări din subterană”, care spunea că “Omul e prost, fenomenal de prost”. 
care, pentru occidentalul modern ce practică yoga se impune de la sine o anume purificare a yogăi pe care a importat-o pe nemestecate din orientul miraculos. Se pare ca Maya, iluzia cosmica ce înceţoşează percepţia şi cunoaşterea, a jucat feste şi la case mari. 
re condescendentă se apleacă (de undeva de sus, evident..) către simplitatea practicilor sportive, indiferent că sunt la nivel de amatorism sau de profesionism în toată regula. Dacă printre practicienii de yoga există şi indragostiţi ai mişcării în aer liber sau în sală, ce nu fac prea mare tam-tam cu privire la practica lor yoghică, în schimb, de-a dreptul ofensatoare (şi cât de eronată) este “superioritatea” yoghinului închipuit faţă de “banalitatea” sportului. Cumva, preţioaselor făpturi spirituale li se pare cam impură şi dezonorantă această simplitate a efortului regăsit în sport. Din nefericire, seria întreagă de sofisme afirmate cu aplomb nu pot duce decât la o îndepărtare de reperele oneste ale practicii yoghice. 
sibile făpturii cu douăzeci şi patru de vertebre şi vestigiu al unei cozi ancestrale denumite coccis. Spre lumea transcendenţei, fiinţa proaspăt înălţată spre verticală aspiră timid într-o atmosferă plină de incertitudine, având la îndemână speranţa, credinţa, intuiţia, discernământul, setea de sens. O aluzie fină despre lumea spirituală sunt poate, natura aerului si fenomenologia suflului. Spiritul e precum vântul, adie după propria voinţă, se înăspreşte în adevărate uragane sau încremeneşte mineral ascunzându-şi prezenţa de privirea curioasă a bietei făpturi senzoriale. Este impredictibil, voalat, de o fenomenologie incertă. 
ine. Nici o problemă însa, vom debloca energia, vom restabili armonia corpului tău energetic și îți vom ridica vibrația din nou. În curand vei atrage doar lucruri pozitive în viața ta.” Dacă ai ajuns în vreun cabinet de „terapie” unde cel deghizat în terapeut îți vorbește astfel de non-sensuri, cu afectarea celui care stăpânește situația, primul și singurul lucru pe care trebuie să îl faci, este să pleci cât mai repede de acolo. Tocmai ai dat de un „guru” tămăduitor, dintre aceia pe care dacă îi iei la bani mărunți despre prostiile pe care le vând suferinzilor (pe bani serioși, să ne înțelegem!), ori îți vor spune că ceea ce fac ei este o altfel de știință, ori îți vor spune că, chiar și știința le confirmă terapiile, iar tu nu esti suficient de deschis și de evoluat spiritual. 