Unul dintre motive sunt practicienii înșiși, mai specific profesorii care predau această disciplina și care afirmă tot felul de enormități ce contrazic științele de manual.
Yoghinii moderni nu se rezumă la a preda exerciții de sănătate, ori a exemplifica principii yoghine în contextul unei practici corporale (de exemplu să folosești etica yama și niyama într-o postură). Nu se rezumă nici la cultivarea atenției ori a îmbunătățirea abilităților respiratorii, ori a unui periplu meditativ printr-o filosofie yoghina. Nu, yoghinii moderni vor face vorbi despre chakre, despre “energii”, despre proprietățile panaceutice ale yogai, în general un discurs ezoteric înțesat cu concepte care nu se potrivesc sub nici o formă cu ceea ce știm cu certitudine.
Un exemplu grăitor mai jos etalat de organizație yoghina ce pretinde calitate sub egida căreia funcționează multe alte organizații în întreaga Europă :
“The force of life
Prana is the life force which animates all living beings. It emanates from Atman and follows consciousness as a shadow follows man. Prana operates in our body in five different ways, through the five prana vayus, energizing all its functions.
Autorii diverselor idei despre prana nu se pun de acord unii cu alții ce înseamnă această noțiune. Așa se întâmplă cu lucrurile nebuloase, sunt la atitudinea speculanta a comentatorului.
Feuerstein, de pildă, comentând Yoga-Vasishta, identifică prana cu “spanda – shakti”, adică un fel de putere vibratorie ce penetrează întregul Cosmos. Universul ar fi alcătuit din prana și este susținut de curgerea continuă a ei. Inutil de spus, că cunoașterea modernă a structurii materiei nu are nici o legătură cu vreo misterioasă prana. Particulele elementare și câmpurile asociate lor nu au nici o legătură cu nici o prana.
Textele hatha yoga identifică prana cu un suflu vital, un fel de fluid subtil mai fin decât sângele și limfa care ar curge prin diverse canale în corp și care ar “anima” corpurile biologice. Fără această prana, corpurile biologice ar fi simple obiecte inerte. Ideea putea fi seducătoare în antichitate, însă e total greșită. Materia vie nu e vie datorită vreunui “suflu vital”, ci datorita gradului complex de organizare a materiei, a metabolismului, a homeostaziei, creșterii, reproducerii, capacității de răspuns și evoluției.
In plus, acest fluid misterios numit prana ar trebui să fie interacționeze cu corpul omenesc cumva. Fizicienii pot detecta electroni individuali, plasme de toate felurile, particule elementare cu timpi de viață de ordinul 10^-22 secunde, neutrini care interacționează extrem de slab cu materia (cu o probabilitate de 10^-40 m^2) și tot felul de câmpuri extrem de “subtile”. Nici urmă însă de vreo prana.
Apoi, conform yogai și ayurvedei, prana s-ar manifesta prin 5 “vayus”, adică vanturi :prana, apana, samana, udana și vyana. Fiecare ar “guverna” o funcție și ar fi în “corespondenta” cu un element. De pildă, prana vayu ar guverna respirația și sistemul cardiovascular și ar fi legat de elementul aer. Modelul acesta e naiv și complet greșit.
Dar profesorii de yoga au credibilitate in fata elevilor lor si orice ar spune sunt crezuti pe cuvant. Chiar daca la o examinare minimala, discursurile lor pica examene critice elementare.
ce tehnici practici, eventual daca apartii oficial unei grupari religioase sau alta. De pilda, sa ne gandim la o moda a snobului spiritual convertit la budism.
“asana” (insuficient talmacita ca postura corporala) care inseamna o atitudine interioara cu expresie corporala la care ajunge practicianul asumand respectiva postura (partea vizibila a procedeului), exemplul celui ce stapaneste bine acest mecanism poate fi de un real folos. Practicianul parcurge un fel de drum invers, dinspre vizibilul posturii spre invizibilul atitudinii. De asemenea, talentul pedagogic al mentorului il poate dezmorti pe debutantul plictisit, il poate stimula in momentele de motaiala suficienta, sau il poate linisti in perioadele de surescitare fara discernamant. Toate astea fac parte dintr-o veghere calda si preocupata a celui experimentat si receptivitatea invatacelului. 
e a descoperi legile ce guvernează lumea naturală. Totuşi, succesul real al înţelegerii lumii îl datorăm gândirii critice a ştiinţei moderne ce diferă radical de gândirea tradiţiilor. Yuval Harari le sintetizează în Sapiens:
tmul practicianului, şi nu îngrădeşte libertatea de gândire şi exprimare, ea poate reprezenta terenul fertil de reflexie şi transformare a fiintei umane, precum şi hrana unui spirit viu. Necazurile apar atunci cand reţele tind să devină autoritare, tehnicile înlocuiesc spiritul, iar raţiunea adoarme într-un somn monstruos.
e, confirmaţi şi iniţiati de yoghini autointitulaţi. Pe măsură ce buzunarul vi se goleşte de pe urma acreditării, compensaţia va veni prin umflarea ego-ului dumneavoastră cu înţelepciunea cursurilor scurte. Posesori de maculaturi ştampilate, acum îi puteţi învăţa şi pe alţii ceea nu ştiţi dumneavoastră: 
Universului permit complexitatea şi diversitatea lumii de la expansiunea Hubble şi constanta de structură fină la molecula ADN şi mielinizarea neuronală, atunci permit şi prostia neţărmurită. Ele vin împreună, ca posibilităţi înfrăţite. Şi nicăieri pe lumea asta nu e mai mare densitatea inepţiilor, decât în mediile spirituale. Aşa zis spirituale. Sau poţi răspunde mai simplu, ca personajul lui Dostoievski din “Însemnări din subterană”, care spunea că “Omul e prost, fenomenal de prost”. 
ică există un adevărat „transfer” de atribute între diversele divinități, rând pe rând ele apelând la acest stâlp cosmic pentru a menține ordinea. În el sălășluiesc (conform Atharva Veda) cei 33 de zei ai panteonului vedic, în el se află Ființa (sat) și ne-Fiinta (asat), moartea și nemurirea, ba chiar și însuși Brahman (principiul suprem deopotrivă imanent și transcendent). Continuitatea este un atribut al spiritului, o calitate esențială a registrelor înalte ale existenței, „un substitut de veșnicie” cum spunea Vasile Lovinescu. 