De ce comunitatea științifică privește cu ochi sceptici yoga?

Unul dintre motive sunt practicienii înșiși, mai specific profesorii care predau această disciplina și care afirmă tot felul de enormități ce contrazic științele de manual.
Yoghinii moderni nu se rezumă la a preda exerciții de sănătate, ori a exemplifica principii yoghine în contextul unei practici corporale (de exemplu să folosești etica yama și niyama într-o postură). Nu se rezumă nici la cultivarea atenției ori a îmbunătățirea abilităților respiratorii, ori a unui periplu meditativ printr-o filosofie yoghina. Nu, yoghinii moderni vor face vorbi despre chakre, despre “energii”, despre proprietățile panaceutice ale yogai, în general un discurs ezoteric înțesat cu concepte care nu se potrivesc sub nici o formă cu ceea ce știm cu certitudine.
Un exemplu grăitor mai jos etalat de organizație yoghina ce pretinde calitate sub egida căreia funcționează multe alte organizații în întreaga Europă :
“The force of life
Prana is the life force which animates all living beings. It emanates from Atman and follows consciousness as a shadow follows man. Prana operates in our body in five different ways, through the five prana vayus, energizing all its functions.
 Prana-Nadis-and-Chakras
Autorii diverselor idei despre prana nu se pun de acord unii cu alții ce înseamnă această noțiune. Așa se întâmplă cu lucrurile nebuloase, sunt la atitudinea speculanta a comentatorului.
Feuerstein, de pildă, comentând Yoga-Vasishta, identifică prana cu “spanda – shakti”, adică un fel de putere vibratorie ce penetrează întregul Cosmos. Universul ar fi alcătuit din prana și este susținut de curgerea continuă a ei. Inutil de spus, că cunoașterea modernă a structurii materiei nu are nici o legătură cu vreo misterioasă prana. Particulele elementare și câmpurile asociate lor nu au nici o legătură cu nici o prana.
Textele hatha yoga identifică prana cu un suflu vital, un fel de fluid subtil mai fin decât sângele și limfa care ar curge prin diverse canale în corp și care ar “anima” corpurile biologice. Fără această prana, corpurile biologice ar fi simple obiecte inerte. Ideea putea fi seducătoare în antichitate, însă e total greșită. Materia vie nu e vie datorită vreunui “suflu vital”, ci datorita gradului complex de organizare a materiei, a metabolismului, a homeostaziei, creșterii, reproducerii, capacității de răspuns și evoluției.
In plus, acest fluid misterios numit prana ar trebui să fie interacționeze cu corpul omenesc cumva. Fizicienii pot detecta electroni individuali, plasme de toate felurile, particule elementare cu timpi de viață de ordinul 10^-22 secunde, neutrini care interacționează extrem de slab cu materia (cu o probabilitate de 10^-40 m^2) și tot felul de câmpuri extrem de “subtile”. Nici urmă însă de vreo prana.
Apoi, conform yogai și ayurvedei, prana s-ar manifesta prin 5 “vayus”, adică vanturi :prana, apana, samana, udana și vyana. Fiecare ar “guverna” o funcție și ar fi în “corespondenta” cu un element. De pildă, prana vayu ar guverna respirația și sistemul cardiovascular și ar fi legat de elementul aer. Modelul acesta e naiv și complet greșit.
Dar profesorii de yoga au credibilitate in fata elevilor lor si orice ar spune sunt crezuti pe cuvant. Chiar daca la o examinare minimala, discursurile lor pica examene critice elementare.

Traditia spirituala cea mai autentica

O maladie a cautatorilor spirituali (care in treacat fie spus nici ei nu prea stiu ce cauta) este “autenticita”, adica obsesia de a fi inregimentat intr-o traditie autentica. Cat mai autentica, daca se poate cea mai autentica. Criteriile lor sunt intotdeauna propriile texte si proprii maestri investiti cu atributul infailibilitatii. Pentru specia prolifica de yoghin inchipuit formele constituie elementul esential: care sunt originile traditiei de la care te tragi, ce linie de maestri urmezi, din ce scoala provii,spiritual-bullshit-ideas-6ce tehnici practici, eventual daca apartii oficial unei grupari religioase sau alta. De pilda, sa ne gandim la o moda a snobului spiritual convertit la budism.
Continue reading “Traditia spirituala cea mai autentica”

Ghidul cartilor de yoga

Ramasitele mentale ale cultului traditiei vor sustine intotdeauna cu tarie ca o disciplina precum yoga nu se poate invata din carti, ci numai dintr-un fel de initiere directa de la un maestru autentic. Ca si cum un duh invizibil se transmite de la o generatie la alta. Discutabil este si ceea ce inseamna “initiere” si “maestru” si “autentic”. De mare folos este un indrumator care prin exemplul sau si prin experienta sa il poate scuti pe debutant de multa pierdere de timp. De asemenea, de pilda daca ne gandim la faptul ca manuscript-sanskrit“asana” (insuficient talmacita ca postura corporala) care inseamna o atitudine interioara cu expresie corporala la care ajunge practicianul asumand respectiva postura (partea vizibila a procedeului), exemplul celui ce stapaneste bine acest mecanism poate fi de un real folos. Practicianul parcurge un fel de  drum invers, dinspre vizibilul posturii spre invizibilul atitudinii. De asemenea, talentul pedagogic al mentorului il poate dezmorti pe debutantul plictisit, il poate stimula in momentele de motaiala suficienta, sau il poate linisti in perioadele de surescitare fara discernamant. Toate astea fac parte dintr-o veghere calda si preocupata a celui experimentat si receptivitatea invatacelului. Continue reading “Ghidul cartilor de yoga”

Yoga călătorind prin timp

A schița o posibilă yoga a viitorului implică o nuanțare atât a yogăi trecutului, cât și a yogăi prezentului. Există atât de multe definiții ale yogăi, unele contradictorii unele cu altele, încât yoga ajunge să însemnă orice și nimic.
Textul considerat clasic de majoritatea istoricilor este Yoga Sutra lui Patanjali, o colecție de aproape 200 de aforisme condensate, înfățișând yoga cu cele opt membre ale sale. Pentru autorul compilației ce rezumă o tradiție mai veche, yoga înseamnă “suprimarea stărilor de conștiință”, o liniștire deliberată pentru o privire profundă asupra interiorității, culminând la capătul celor 8Ancient yoga stagii (“angas”-membre) de practică cu un tip de cunoaștere ce abolește distincția între subiectul cunoscător, obiectul de cunoscut și actul cunoașterii (samadhi). Dacă Patanjali dedică extrem de puțin spațiu practicii posturilor și tehnicilor de respirație (accentul căzând pe introspecție și principiile sale), hatha yoga bazată pe textele Hatha Yogapradipika, ShivaSamhita și Gerarda Samhita înfâțisează colecții impresionante de tehnici  posturale și respiratorii, acest tip de yoga fiind cel mai asemanator (dacâ poate fi folosit acest termen) cu imaginea modernă despre yoga. Există apoi și yogas-urile tantrice hinduse si budiste încărcate abundent cu elemente mistice (chakras, șarpele kundalini, mandala, mudra etc), yoga devoțională din Bhagavat- Gita ori mistica yoghină non-dualista a Shivaismului Cashmirian.

Continue reading “Yoga călătorind prin timp”

Tradiţie, maeştri şi discipoli

Unul dintre elementele decisive ale genezei lumii moderne şi al cunoaşterii de tip ştiinţific este descoperirea propriei ignorante, a limitelor cunoaşterii şi a supunerii ideilor permanentei critici. Strămoşii nostri au investit mult timp şi efort în încercarea deastern-religion-guru-3e a descoperi legile ce guvernează lumea naturală. Totuşi, succesul real al înţelegerii lumii îl datorăm gândirii critice a ştiinţei moderne ce diferă radical de gândirea tradiţiilor. Yuval Harari le sintetizează în Sapiens:

Continue reading “Tradiţie, maeştri şi discipoli”

Rătăciri şi capcane yoghine

Tradiţiile yoghine merită tot respectul cuvenit, iar practica onestă are darul de a-l transforma pe practician. Atâta timp cât practica respectă nişte norme corecte şi riphrenologicalcharttmul practicianului, şi nu îngrădeşte libertatea de gândire şi exprimare, ea poate reprezenta terenul fertil  de reflexie şi transformare a fiintei umane, precum şi hrana unui spirit viu. Necazurile apar atunci cand  reţele tind să devină autoritare, tehnicile înlocuiesc spiritul, iar raţiunea adoarme într-un somn monstruos.

Continue reading “Rătăciri şi capcane yoghine”

Salutul Soarelui

Înconjurat de frigul trezitor, yoghinul contempla dimineaţa. Între brazi înzăpeziţi, ardea din el însuşi. Pe măsură ce se consuma pe sine, propria fiinţă se golea de trecutul personal, receptând prospeţimea vieţii şi claritatea clipei. Uita de marasmul cotidian, de propria viaţă trăită, de trecut, istorie, memorie şi tot ce e contemporan. Deşi toate astea erau recente cronologic, în constiinţa lui păreau vechi, îndepărtate, ca un vis abia amintit. Mirarea însoţea spectacolul propriilor senzaţii. Aerul răcoros îmbrăţisa pielea expusă frigului, pulberea de zăpadă vânturată periodic se topea pe corpul incandescent, păsările cântau bucuria simplului fapt de a fi. Privirea liberă spre orizont întâlnea munţi de cristal a căror origini păreau a fi seninătatea încrezătoare şi o linişte megalitică. Într-o temporalitate suspendată, freamătul organic, mirosul nostalgic al zăpezii şi firescul pădurii deveniseră prezenţă. Un tablou imaculat în care Soarele se strecoară printre piscurile de cristal. Razele sale ca un avatar divin împânzesc spaţiul, aerul şi sufletul contemplatorului. După câteva minute de aşteptare, când timpul a devenit perceptibil în chipul culorilor cerului, iată în sfârşit Soarele strălucind deasupra munţilor. Măreţ, egal cu sine însuşi, într-o ordine perfectă, neclintit din drumul său, răspândind în jur trimful eternităţii. Muritorii din poiana înzăpezită primeau căldura măreţului astru, a cărui lumină nu însemna doar câteva grade termice în plus, ci şi bucurie, mai ales bucurie exaltantă, recunoştiinţă şi redescoperire a miraculosului fapt de a exista.

Aşa începe o zi bună.

Toate astea sunt trăite în orice salut al Soarelui. Să-l urmărim pe Maurice celebrând Soarele, lumina şi viaţa.

Despre acreditările yoga

Pe lângă cursurile bombastice şi, inutile aş adăuga, de yogas-uri de toate felurile, a apărut o nouă metodă de a face şi mai profitabilă “afacerea yoga”. Şi anume cursuri de acreditare. Pe scurt, în urma unor cursuri de week-end sau de câteva săptămâni, veţi deveni yoghini profesionisti, cu patalama şi aură străveziacreditaree, confirmaţi şi iniţiati de yoghini autointitulaţi. Pe măsură ce buzunarul vi se goleşte de pe urma acreditării, compensaţia va veni prin umflarea ego-ului dumneavoastră cu înţelepciunea cursurilor scurte. Posesori de maculaturi ştampilate, acum îi puteţi învăţa şi pe alţii ceea nu ştiţi dumneavoastră: yoga. Veţi maimuţări nişte posturi, veţi îngâna ceea ce v-au predat profesorii (autointitulaţi) vostri, veţi spune câteva citate înţelepte rupte din context (fără a asimila marile reflexii ale spaţiului oriental de cunoaştere) şi, nu în ultimul rând… vă veţi lua în serios. Continue reading “Despre acreditările yoga”

De prin bazarul spiritual

Recunosc. Nu mă pot abţine. Şi împotriva îndemnului lui Krishnamurti de a observa fără a judeca, în astfel de cazuri cred că e mult mai sănătoasă o bombăneală făţisă decât o imaculată indiferenţă. Te poţi întreba metafizic, cum e cu putinţă o asemenea diversitate de inepţii, aberaţii, escrocherii, lipsă de cultură elementară şi bun simţ. Poţi răspunde, de pildă că, în ultimă instanţă, dacă legile Stupidity-expandingUniversului permit complexitatea şi diversitatea lumii de la expansiunea Hubble şi constanta de structură fină la molecula ADN şi mielinizarea neuronală, atunci permit şi prostia neţărmurită. Ele vin împreună, ca posibilităţi înfrăţite. Şi nicăieri pe lumea asta nu e mai mare densitatea inepţiilor, decât în mediile spirituale. Aşa zis spirituale. Sau poţi răspunde mai simplu, ca personajul lui Dostoievski din “Însemnări din subterană”, care spunea că “Omul e prost, fenomenal de prost”. Continue reading “De prin bazarul spiritual”

Continuitate si prezenta

În Rig Veda se spune că zeul solar Varuna a fost primul creator și păstrător al legilor. Dacă nu ar exista omniprezența acestor legi, continuitatea ar fi întreruptă, iar universul ar intra în neant. Cu ajutorul unui stâlp cosmic (skhamba), Varuna menține ordinea între cer și pământ. Acest stâlp este susținătorul lumii, „spijinitorul” cu care uneori se și identifică zeul suprem. În mitologia vedstalpul lui Vodaică există un adevărat „transfer” de atribute între diversele divinități, rând pe rând ele apelând la acest stâlp cosmic pentru a menține ordinea. În el sălășluiesc (conform Atharva Veda) cei 33 de zei ai panteonului vedic, în el se află Ființa (sat) și ne-Fiinta (asat), moartea și nemurirea, ba chiar și însuși Brahman (principiul suprem deopotrivă imanent și transcendent). Continuitatea este un atribut al spiritului, o calitate esențială a registrelor înalte ale existenței, „un substitut de veșnicie” cum spunea Vasile Lovinescu. Continue reading “Continuitate si prezenta”